Vremuri depresive

Nu foarte departe de noi, oamenii-pager din Liban au  fost spulberați de la distanță, printr-o simplă apăsare de tastă israeliană. Demonstrația de forță a Mosad-ului a încremenit  omenirea, rămasă,  scandalos, fără o reacție  fermă!! Motiv ca agresorul din „Țara Sfântă” să-și mai arate încă o dată potențialului distrugător! De data aceasta, au sărit în aer accesoriile bipede ale aparatelor de emisie – recepție,  un foc de artificii cum nu s-a  pomenit în istorie. Și iarăși comunitatea internațională, în frunte cu SUA, s-a făcut că plouă, atentă  ca nu cumva evreii să se simtă persecutați. La capătul  sarabandei ucigașe, purtătorul de cuvânt al Forțelor de Apărare ale atacatorului și-a rugat concetățenii să rămână „vigilenți și  alerți”, asigurându-i că „orice modificare a politicii va fi actualizată imediat”. Așadar, „Dormiți liniștiți, Comandamentul Frontului Intern veghează!”

În cele din urmă, în vârtejul de explozii a pierit și liderul Hezbollah, o victorie primită cu surle și trâmbițe la Tel Aviv. Înainte de a-și lichida temutul adversar, impertinentul  Bibi a dat o fugă până la New York ca să restabilească, chipurile, adevărul!! Tirada premierului a durat o juma’ de oră, suficient  ca insul să-și verse năduful: „Vă spun că, până când Israelul, până când statul evreu nu va fi tratat ca celelalte naţiuni, până când nu va fi asanată mlaştina antisemită, ONU va fi văzută de oamenii decenţi ca nimic altceva decât o farsă dispreţuitoare. (…) Țara mea este în război, luptă pentru viața sa. Trebuie să ne apărăm împotriva acestor ucigași sălbatici. Dușmanii noștri nu caută doar să ne distrugă, ci și să distrugă civilizația noastră comună și să ne întoarcă pe toți într-o epocă întunecată a tiraniei și a terorii”.  Pentru ca apoi să fluture în fața  auditorului impotent două hărți: una „binecuvântată” și alta „blestemată”. Cât privește Iranul, Netanyahu nu și-a  ascuns mânia: „Am un mesaj pentru tiranii de la Teheran: dacă ne loviţi şi noi vă vom lovi. (…) Nu există niciun loc în Iran unde brațul lung al Israelului să nu ajungă. Și asta este valabil pentru întregul Orient Mijlociu. Departe de a fi miei duși la tăiere, soldații israelieni au ripostat cu un curaj incredibil”. Ascultându-l  pe  intempestivul musafir în „casa întunericului”, mi-am dat seama că ONU chiar  merită să fie persiflată, de vreme ce îngăduie asemenea indivizi și se ferește să dispună sancțiuni dure împotriva Israelului! Deși palestinienii sunt vânați și omorâți ca șobolanii, un genocid la vedere, America tace complice și-și înarmează fratele siamez…

Mai  aproape de București, la Moscova, Putin și ai lui și-au adaptat doctrina militară la realitățile dimprejur, astfel încât riposta lor nucleară să-și găsească o justificare legală. Vasăzică,  liber la pârjolul nuclear… Pfu, și ce aproape e România de Rusia, mama ei de geografie  hapsână ! Se lasă frigul dinspre răsărit, mai ales după ce Serghei Markov (fost consilier la Kremlin) a declarat că „«Rusia a decis să rupă» strategia de «fierbere lentă a broaştei», referindu-se la creşterile progresive ale Occidentului în ceea ce priveşte ajutorul acordat Ucrainei, menite să nu provoace un răspuns dur al Rusiei. ”[1] Un specialist în securitate de la Universitatea din Innsbruck, Gerhard Mangott, este și el extrem de prudent: „A permite Ucrainei să utilizeze armament occidental, asistată de imagini prin satelit occidentale (şi) consilieri militari occidentali este ceva care încalcă foarte strâns interesele vitale ale Rusiei. Prin urmare, cred că acei (oameni) care spun «Ei bine, nu se va întâmpla nimic, să o facem pur şi simplu» se înşală.”[2] Mda, în chestiunea ruteană, America nu tace. Dimpotrivă,  trimite  la Kiev  porcoaie de bani și puzderie de armament…

Mă opresc din scris, alarmat de mașinăria  de îndobitocire, pornită să ne manipuleze din nou. Cică un ciclon cu nume străin va semăna prăpăd pe meleagurile valahe. Televiziunile sporesc tensiunea, accentuând tușele apocaliptice ale ploii ce va să vie. Prostimea, aflată cu ștreangul virtual al smartphone-ului la gât, s-a conformat mintenaș și s-a vârât în grota împodobită cu produse hi-technology în așteptarea cataclismului meteo. Potopul s-a declanșat chiar la  ora estimată de ticăloșii mediatici,  văleu ce mai minciună! O ploicică măruntă și așezată, de toamnă, s-a scurs din  ceruri în pământul crăpat de atâta secetă. Nici pomeneală de  urgia promisă pe toate canalele oficiale, nimic! Înjur cu obidă și-mi arunc o ultimă privire pe textul deprimant. Deodată, sună telefonul. Ezit. Să răspund? Ptiu, drace, dacă mi-o bubui în mână, asemenea pagerelor și stațiilor de emisie-recepție? Fiindcă, zău, încep să mă tem  de orice aparat, transformat de păpușarii militari din  umbră în  exploziv! Aoleu, mai sunt și televizorul, și instalația de aer condiționat, și… La naiba, trăim vremuri depresive și ioc leac de vindecare…

[1] Alex Vlaicu, Adevărul.ro

[2] Alex Vlaicu, Adevărul.ro