Votați Ciucă! Cel mai supus dintre supuși

Deși ar fi fost mai potrivit cuvântul „slugă” pentru titlu, dacă ne raportăm la utilizarea lui în vremurile boierilor și domnitorilor, acest termen se referă mai degrabă la o persoană care prestează diverse activități pentru stăpân, un om care muncește. Ori personajele de la vârful PNL n-au nimic în comun cu munca. Deci, nu sunt nici măcar slugi, ci doar supuși. Supușii împăratului. Oricât de gol ar fi el. Oricât de aproape îi este inevitabilul sfârșit de mandat. Ei se supun. Mai puțin contează cui. Important este îndoitul coloanei vertebrale până ce creștetul ajunge la podea. De fapt, la PNL, de peste zece ani, se cultivă supușenia. S-a răsplătit și s-a glorificat atât de intens, încât a devenit fundamentală. Organică. Culmea, pentru un partid care se vrea liberal.

În urmă cu patru ani, un telefon fatidic îi deschidea cariera politică a „celui mai curajos dintre liberali”. Probabil peste alți patru, într-un nou demers publicistic, vom afla despre telefonul care i-a închis-o. Telefonul care l-a împins la prezidențiale. Pentru că oricât de bine ar funcționa milităria la vârful PNL, în rest, la firul ierbii, în organizații și în rândul oamenilor, votul refuză să se supună. Probabil aici este fractura uriașă dintre bula lor și realitate. Votul refuză să se supună! Și, după zece ani în care PNL a reușit să plutească strict datorită unor conjuncturi politice și regionale, în cele din urmă, va lua calea tuturor celelalte partide care au trăit strict prin forța liderului și sfânta supușenie a celor din jur. PNȚCD, PDL, PRM, PP-DD, APR și mai putem adăuga.

În urmă cu zece ani, pe vremea când Crin Antonescu pășea țanțoș spre lada de gunoi a istoriei, iar Iohannis era ceea ce visează Ciucă să fie azi, scriam că victoria sasului la prezidențiale  va îngropa dreapta încă o dată. Principalul argument de atunci este și mai evident acum. Dreapta încearcă mereu să se salveze oportunist și fatalist, în ultimul moment, prin tot felul de improvizații și subterfugii. Dreapta refuză să construiască. Partide, oameni, lideri. Le pute PSD, dar nu văd că Ciolacu e pesedist de 30 de ani. Ponta, Dragnea, Dăncilă. Toți erau pesediști cu vechime, trecuți  prin toate etapele politico-administrative ale României. Nici pe Traian Băsescu, cel mai puternic lider postdecembrist de dreapta, nu-l mai văd sau refuză să observe că până la Cotroceni, Băsescu s-a hârșâit prin politica și administrația bucureșteană. Deci, plombe, petice și sfânta supușenie. Față de Iohannis, față de Cîțu, față de Ciucă și față de oricine altcineva le va mai fi livrat. Căci ei nu fac nimic. Așteaptă și se supun. Așteaptă să le pună iarăși cineva victoria în brațe. Iar conjunctura politică să-i aducă la putere. Supușenia să le fie răsplătită. Se îndoiește cineva de metodă? Păi hai să ne uităm la ultimii douăzeci de ani și vom constata că a mers de minune. Va mai funcționa încă o dată? Eu, sincer, sper să nu. Sper ca asemenea practici să fie sancționate dur și fără echivoc de electorat. Și nu din motive subiective, ci pentru că ei încalcă absolut toate regulile care fac o democrație să se consolideze și să funcționeze. Și dacă vrem să nu luăm calea puterilor iliberale din jurul nostru, atunci avem nevoie de partide. Partide puternice, cu oameni politici, cu lideri, cu adversari cu competiții electorale autentice. Fără improvizații de ultim moment, fără blaturi, fără meduze și, cel mai important, fără sfânta supușenie.

Comentarii