Delegații la congresul PSD l-au reconfirmat pe Marcel Ciolacu președintele partidului și au votat pentru candidatura sa la Preşedinţie
Maximus. Isola di Capri
(Autor: Marius Niculescu)
„Nomen est Omen”, celebra expresie din limba latină, derivă din convingerea fermă a romanilor că numele unui om îi va marca acestuia soarta de la naștere și până la moarte, că fiecare om are încifrat destinul în numele său – „Numele este Destin”!
Insula Capri…numele i-a fost dat de grecii din Magna Graecia (Grecia de peste mări), care au colonizat-o încă din secolul al VII-lea î.Hr. și care au numit-o Kapreai, de la kapros (mistreț). Numeroase fosile de porci mistreți au fost descoperite pe insulă, ceea ce ne conduce spre adevărata etimologie a numelui acestui mic petec de pământ, cu peisaje de vis, din Marea Tireniană.
Istoria Insulei Capri este strâns legată de cea a împăraților romani; în anul 29 î.Hr., împăratul Augustus a ajuns pe insulă, în drumul său spre Roma. El a fost fermecat pe loc de frumusețea ireală a acestei formațiuni stâncoase, de această minune a naturii, motiv pentru care a luat-o din administrarea orașului Neapolis (Napoli) de care aparținea, oferind în schimb insula vecină, mai fertilă, Ischia.
Atunci când s-a excavat pentru fundația vilei comandată de Augustus, s-au descoperit oase gigante de animale marine și de porci mistreți, precum și arme din os; împăratul a ordonat ca acestea să fie expuse în grădina sa cu fosile, conform obiceiului, pentru a putea fi admirate de prietenii și invitații lui.
Sub conducerea lui Augustus, Insula Capri a cunoscut o dezvoltare masivă: s-au construit temple, vile, apeducte, s-au plantat grădini, totul pentru ca ochii imperiali să se delecteze cu ce este mai frumos posibil.
Când Augustus a părăsit Roma în anul 14 d.Hr., neștiind că o face pentru ultima dată, a fost cu intenția de a călători spre Beneventum, lângă Napoli, unde dorea să asiste la jocurile ținute în onoarea lui. În timp ce navigau însă spre Capri, împăratul s-a îmbolnăvit; el a rămas pe insulă patru zile, timp în care s-a odihnit și părea să se recupereze deja după boală, dar la întoarcerea pe continent n-a mai putut continua călătoria.
Augustus a murit pe 19 august 14 d.Hr., cu doar o lună înainte de a împlini 76 de ani, la Nola, în casa de la țară unde murise și tatăl lui. Coincidență stranie, a murit chiar în luna anului care îi poartă numele…
Corpul neînsuflețit a fost transportat la Roma, unde, pe Campus Martius, a avut parte de funeralii grandioase, cenușa fiindu-i depusă în mărețul Mausoleu din apropiere.
Într-o scrisoare adresată nepotului său Caius, pe 23 septembrie, anul 1 d.Hr., în care își arăta căldura sentimentelor pe care le nutrea față de tânărul prinț, Augustus spunea că vârsta critică pentru toți bătrânii, este cea de 63 de ani; el tocmai împlinise 64 de ani, se bucura că destinul îi permisese să treacă de această bornă temporală și se ruga zeilor ca nepotul lui să fie sănătos, ca să-l urmeze în funcție, când va deveni bărbat…ceea ce destinul nu a permis, Caius având parte de o moarte prematură.
Augustus a deținut puterea supremă timp de 44 de ani – o perioadă foarte lungă pentru orice monarh – dar adevărata sa moștenire a fost Instituția Împăratului Roman; tactul și înțelepciunea sa au pus bazele guvernării de tip imperial, cu mult mai puternică decât ar fi putut-o face exercitarea unei puteri simple și brutale. Sistemul pe care l-a creat a oferit Imperiului Roman peste 250 de ani de stabilitate, în care a fost deopotrivă, mai extins și mai prosper ca niciodată.
La sfârșit, Augustus, recunoscut pentru umorul său, glumea în legătură cu teatrul pe care trebuise să-l joace ca împărat al Imperiului Roman; a cerut să i se aducă o oglindă, să fie pieptănat și bărbierit, iar apoi și-a invitat prietenii în cameră, spunându-le, în limba greacă:
„Bateți cu toții din palme, căci rolul bine l-am jucat,
Și de pe scenă dați-mi voie, să plec aplaudat.”
Pater Patriae își interpretase bine rolul și în aplauzele prietenilor, lăsa în urmă comedia vieții!
Împăratul Augustus a fost cel mai bogat om care a trăit vreodată pe acest Pământ, cu o avere care ar valora astăzi echivalentul a 4.6 trilioane de dolari!
Tiberius (42 î.Hr.-37 d.Hr.) – împăratul care nu iubea Roma – un om crud și nemilos, gata mereu să verse sânge, în timp ce Roma era frământată de procese pentru trădare și de moartea unor oameni nevinovați, măcinat de o ură crescândă pentru viața publică, temându-se de intrigile politice de la Roma, s-a mutat definitiv pe Insula Capri în anul 27 d.Hr., la vârsta de 69 de ani; de aici, a condus destinele Imperiului Roman timp de zece ani, până la moartea sa, în anul 37 d.Hr. El nu s-a mai întors la Roma decât pentru înmormântarea sa, fiind primul împărat din istorie care și-a abandonat poporul; Senatul Roman a considerat mutarea lui Tiberius pe insula Capri o ofensă imensă, de neiertat!
Fără îndoială că doar o administrație și o organizare fără cusur a făcut posibilă această incredibilă realizare, ca cel mai mare Imperiu din lumea cunoscută să poată fi condus de pe o minusculă insulă, aflată la sute de kilometri de Roma!!!
Pe 16 martie 37 d.Hr., Tiberius, în vârstă de 79 de ani, a participat la un spectacol de jocuri ceremoniale și și-a dislocat umărul aruncând o suliță, iar medicii săi, după ce l-au examinat, au declarat că mai avea puțin de trăit. Confruntată cu această perspectivă, Garda Pretoriană l-a proclamat împărat pe Caligula, fiu al lui Germanicus, trimițând mesaje în întregul imperiu pentru a anunța succesiunea.
Numai că medicii – și atunci, cum se mai întâmplă și acum – au greșit în pronosticul lor; după câteva ore, Tiberius și-a revenit și de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, a cerut ceva de mâncare.
Această recuperare neașteptată a dezlănțuit panica în rândul Gărzii Pretoriene și a Senatului Roman, care îl recunoscuseră deja pe Caligula drept noul împărat și se temeau de ceea ce ar fi însemnat o retractare a mesajelor: în cel mai rău caz, un nou război civil, și asta deoarece poporul roman îl ura din suflet pe Tiberius!
Când s-a anunțat inițial că Tiberius ar fi murit, poporul roman a ovaționat și a sărbătorit, iar doar ideea că el ar fi fost ucis de Caligula, i-a sporit acestuia din urmă imens popularitatea!
Prefectul Gărzii Pretoriene, Nevio Sutorio Macro, a decis să rezolve conflictul pe loc, sufocându-l pe Tiberius cu cearșafurile; în acest mod și-a găsit sfârșitul cel care era poreclit de contemporani tristissimus hominum, cel mai trist dintre oameni!
Caligula a devenit, astfel, la vârsta de 25 de ani, cel de-al treilea împărat al Romei; cu toate că a domnit doar patru ani, fiind ucis la 24 ianuarie anul 41 d.Hr., la Roma, pe Colina Palatină, de membri ai Gărzii Pretoriene și câțiva senatori romani, domnia sa a avut un impact puternic asupra Imperiului Romana, el rămânând în istorie ca cel mai infam împărat, împăratul nebun!!
Se spune că împăratul Commodus a trimis un om la moarte numai pentru că ar fi citit „Viața lui Caligula” de Suetonius!! Pedeapsa poate părea exagerată, dar niciunul dintre împărații romani, poate doar cu excepția lui Nero, nu a avut un comportament atât de scandalos precum Caligula. Numai că lui Nero i-au trebuit 14 ani să-și desăvârșescă imaginea, pe când lui Caligula numai 4!
Caligula era un om cu o mare capacitate intelectuală, un împătimit de teatru, cu un talent nativ de a învăța, fiind unul dintre cei mai buni oratori ai vremii lui, în special atunci când improviza, atât în latină cât și în greacă; cita tot timpul din Homer și din Virgiliu, atunci când era cazul!
Copilăria înspăimântătoare pe care a avut-o, anii tinereții petrecuți în domiciliu forțat pe insula Capri, boala cruntă de care a suferit (encefalită) în chiar primul an de domnie, pot fi o explicație pentru soarta sa tragică, pentru eșecul său la conducerea imperiului.
Caius Caesar Germanicus, cunoscut drept Caligula (săndăluță), a fost adus de Tiberius pe insula Capri în anul 31 d.Hr., pe când avea 19 ani, în momentul în care s-a gândit la el ca la un posibil succesor, în urma morții neașteptate a fiului său; aici, împăratul l-a luat sub oblăduirea sa, l-a ținut sub observație, lăudându-se însă că „creștea la sân o viperă pentru poporul roman”!
Caligula a început aici să facă primii lui pași în carieră, fiind totuși un prizonier de lux pe insulă, timp de 6 ani!
În fond, Tiberius avea o lungă istorie cu familia lui Caligula: îi ucisese tatăl, pe marele general Germanicus, văzut de toți ca un urmaș de drept al marelui Augustus, pe mama sa, pe cei doi frați ai săi, Nero și Drusus, iar el, împreună cu cele trei surori au fost exilați din Roma!
Împăratul Tiberius, cel mai cunoscut rezident din antichitate al insulei, fiul vitreg și succesorul la conducerea imperiului al lui Augustus, care nu l-a agreat însă niciodată – „Fac acest lucru din rațiuni de stat”, a spus Augustus, pe 27 iunie 4 d. Hr., când l-a adoptat pe Tiberius – a construit pe insula Capri nu mai puţin de 12 vile, dintre care cea mai faimoasă era Villa Jovis – Villa lui Jupiter, reședința lui principală! Aceasta, cu reputația bine meritată de notoriu palat al plăcerilor, neîntrecut în Imperiul Roman, este una dintre cele mai bine păstrate vile din Italia!
Împăratul Commodus (161-192 d.Hr.), cel care a condus Imperiul Roman din anul 180 d.Hr. și până la moartea sa, nu a uitat nici el de Insula Capri; prima sa soție, Bruttia Crispina, cu care Commodus s-a însurat pe când aceasta avea 16 ani, a fost izgonită pe insulă și apoi executată tot aici, pentru o acuzație falsă de adulter. Au fost căsătoriți zece ani și nu au avut copii.
Annia Aurelia Galeria Lucilla, a fost fiica lui Marcus Aurelius (121-180 d.Hr.), împăratul filozof și sora mai mare a viitorului împărat Commodus; în anul 182 d.Hr., Commodus a exilat-o pe Insula Capri, după ce aceasta a complotat împotriva lui.
Lucilla, împreună cu fiica ei, Ummidia Cornificia Faustina, au fost asasinate la ordinul lui Commodus în același an, de un centurion trimis la Capri special în acest scop.
Grădinile lui Augustus, un loc de unde se pot admira perfect cele mai cunoscute stânci marine din Italia, cunoscute sub numele de Faraglioni, au fost construite între anii 1900-1902 din dispoziția industriașului german Friedrich Alfred Krupp (1854-1902); acesta a cumpărat o proprietate pe insulă, cu intenția – care nu s-a materializat niciodată – de a-și construi aici o vilă.
Tot atunci, Friedrich Krupp, îndrăgostit și el de insula Capri ca mulți alții, a construit spectaculoasa Via Krupp, o operă de artă, un diamant săpat în stâncă, o alee pietonală printre cele mai frumoase din lume, ce şerpuieşte din grădini şi până jos, la mare; aici, la capătul aleii, în golful Marina Picola, Krupp avea ancorate cele două yacht-uri, Maya și Puritan, hobby-ul său fiind oceanografia.
Faimosul industriaș german dorea să aibă această alee pentru a ajunge pe jos de la Hotelul Quisisana, unde era cazat de fiecare dată când venea pe insulă într-un luxos apartament, la yacht-urile sale, dar o folosea și pentru a ajunge, în secret, la Grotta di Fra Felice, unde aveau loc orgii sexuale cu tineri italieni din partea locului.
Friedrich Alfred Krupp a fost fiul lui Alfred Krupp, cel care a transformat o mică fabrică din orașul Essen, Germania, într-una dintre cele mai puternice companii din lume; obsesia lui nu era de a produce oțel, ci de a produce cel mai bun oțel din lume!
Friedrich a moștenit afacerea după moartea tatălui său, pe care îl ura, în anul 1887, și a dezvoltat-o la o scară imensă, implicându-se masiv în producția de armament. A fost căsătorit cu baroneasa Margarethe von Ende și a avut două fete, Bertha și Barbara.
Născut și crescut în mediul nesănătos al bazinului minier Ruhr, Friedrich Krupp s-a îmbolnăvit de astm.
Începând cu anul 1898, timp de patru ani, până la moartea sa, Krupp, la sfatul medicului, a petrecut mai multe luni în fiecare vară pe insula Capri, bucurându-se de frumusețea și clima de aici, fiind un oaspete de seamă al Hotelului Quisisana, unul dintre cele mai vechi și mai scumpe din Europa.
În anul 1902, în presa din Napoli au început să apară știri despre un afacerist străin care organiza orgii homosexuale pe insula Capri; inițial, numele lui Krupp nu apărea în presă, acesta bucurându-se de protecția, generos finanțată, din partea politicienilor locali și a proprietarului Hotelului Quisisana, care era la curent cu activitățile lui Krupp, dar închidea ochii.
Cu toate acestea, ziarele din peninsulă cereau în mod repetat să se desfășoare o anchetă în acest sens.
Ziarul napoletan Il Mattino, a fost primul care a publicat numele lui Krupp, sursa sa fiind un profesor de limba italiană de pe insulă, afectat de faptul că Krupp a cerut ca acesta să fie înlocuit cu un altul, pe care îl prefera industriașul.
Din cauza scandalului declanșat, Friedrich Krupp, regele oțelului și munițiilor, a fost somat în anul 1902 să părăsescă insula.
La începutul aceluiași an, scandalul a ajuns prin intermediul presei în Germania, unde Krupp era acuzat de aducerea la hotelul Bristol din Berlin, a unor tineri băieți italieni pe care acesta îi racola din insula Capri; homosexualitatea era aspru pedepsită în acele vremuri de legile care guvernau Al Doilea Reich, condus de Kaiser Wilhelm II, și care categoric nu au fost concepute ținând cont de marele filosof german, Friedrich Nietzsche, care spunea că „ceea ce e natural, nu poate fi imoral!”
În octombrie 1902, soția lui Friedrich Krupp, Margarethe, a primit o scrisoare anonimă care conținea și fotografii cu orgiile soțului său; s-a plâns imediat prietenului lor de familie, Kaiser-ul Wilhelm II, în încercarea de a-i influența soțul și de a-și proteja reputația.
Kaiser-ul în schimb, a ordonat ca soția celui mai important furnizor de oțel pentru tunurile sale să fie smulsă din sânul familiei și să fie internată într-un spital de boli mintale, pentru a-i închide gura pentru totdeauna.
În data de 15 noiembrie 1902, Vorwärts, ziarul Partidului Social Democrat German a publicat știrea că Friedrich Krupp este homosexual și că a avut mai multe legături cu băieți și bărbați în Insula Capri, dintre care favoritul era un tânăr frizer și chitarist amator italian, în vârstă de 18 ani, Adolfo Schiano.
Peste o săptămână, la 22 noiembrie 1902, Friedrich Krupp, în vârstă de doar 48 de ani, prieten apropiat al Kaiser-ului Wilhelm II, nemaisuportând rușinea și presiunea acuzațiilor, și-a pus capăt zilelor!
Moștenitoarea imperiului Krupp a fost fata cea mare, Bertha, în „onoarea” căreia un tun construit la uzinele familiei a fost poreclit Big Bertha!
Din nefericire pentru el, Friedrich Alfred Krupp s-a născut prea devreme și a trăit prea puțin, iar aceasta din cel puțin două motive:
– Pentru că nu era împărat, așa cum era, de exemplu, Tiberius; acesta avea aceleași preferințe sexuale și aceleași plăceri, dar la o scară mult mai mare și mai diversificată, încât pe lângă el Krupp ar fi părut o biată virgină vestală. Dar Tiberius era Împărat Roman!
– Pentru că mișcarea LGBT, cu paradele ei anuale multicolore din luna iunie – Luna Pride – la care participă oameni veseli, fericiți și pozitivi (ca atitudine!), nu era la începutul secolului trecut suficient de organizată și de puternică pentru a împiedica astfel de discriminări.
Totul a pornit în 1969 la New York; în acea perioadă relațiile homosexuale erau în afara legii în SUA, persoanele din comunitatea LGBT fiind discriminate și hărțuite. Astfel, barurile gay erau printre puținele refugii în care homosexualii puteau să se simtă în siguranță.
În primele ore ale zilei de 28 iunie 1969, poliția new-yorkeză a făcut un raid la Stonewall Inn, un bar gay din Greenwich Village și au început să scoată clienții afară; apoi, au încătușat mai mulți clienți, în baza unei legi discriminatorii, care permitea arestarea persoanelor care nu purtau cel puțin trei articole de îmbrăcăminte adecvate sexului.
Tensiunile au crescut rapid, iar în timp ce patronii s-au opus arestării angajaților pe motiv că vindeau alcool fără licență, o mulțime tot mai mare de spectatori, care se afla în apropierea Stonewall Inn, a început să atace polițiștii.
Comunitatea gay din New York, sătulă după ani de hărțuire din partea autorităților, a izbucnit în revolte de cartier, care au durat trei zile.
Răscoala a devenit catalizatorul unei mișcări emergente pentru drepturile homosexualilor, la un an după Stonewall având loc primele marșuri Gay Pride.
Numele ei este atribuit lui Brenda Howard, o activistă bisexuală din New York, poreclită „Mama Mândriei”, care a organizat prima paradă Gay Pride, pentru a comemora aniversarea de un an a răscoalei Stonewall.
Mesajul principal al marșurilor Gay Pride este mândria, mândria pentru identitatea sexuală a membrilor comunității LGBT!
Niciun lucru nu este însă bun peste măsura care îi e proprie, și mândria nu face excepție, ba chiar dimpotrivă…pentru că mândria în exces nu mai este mândrie, ci trufie! Iar trufia este un păcat și pentru el se plătește întotdeauna, în final…
„Nimic peste măsură” – stă scris pe frontonul Templului din Delfi!
Într-adevăr, nimic mai adevărat!
Inițial, faimoasele grădini din insula Capri au purtat numele de „Grădinile Krupp”, dar în 1918 ele au fost redenumite „Grădinile lui Augustus” (în onoarea primului și celui mai mare împărat roman), denumire sub care sunt cunoscute astăzi.
Acta Est Fabula, Plaudite!
Post scriptum 1:
Cel mai frumos cadou pe care mi l-au făcut părinții mei după naștere, a fost numele pe care mi l-au dat: Marius!
Nomen est Omen…o posibilă explicație pentru fascinația pe care o am față de Imperiul Roman!
Nomen est Omen…peste doar patru luni, ar trebui să împlinesc vârsta critică a bătrâneții, conform spuselor împăratului Augustus…dar asta numai dacă destinul încifrat în numele meu, va permite acest lucru!
Post scriptum 2:
În câteva zile, aripile aceluiași destin mă vor purta pe insula pe care Augustus o iubea atât de mult: Isola di Capri!
Caligula (31 August 12 – 24 January 41)
Comentarii
Invitații cristoiublog
Lasă un răspuns