Liderii europeni au căzut de acord ca Ursula von der Leyen să primească un nou mandat de preşedintă a Comisiei Europene
Maximus. Fotbaliști, vă implor, treceți la Atac!
(Autor: Marius Niculescu)
Nu plecați urechea la cei ce afirmă că noi, Românii, suntem condamnați la o veșnică apărare, că acest lucru este înscris în ADN-ul nostru și nu avem astfel ce face!
Nu plecați urechea la aceste lucruri, și nu pentru că sunt emanația unui cap blond, ci pentru că nu sunt adevărate, pentru că fotbalul românesc ne poate da exemple strălucitoare de echipe care au făcut din Atac o virtute – Steaua București Campioana Europei, Universitatea Craiova Maxima, toate având același ADN ca și voi, acum!
Nu plecați urechea la aceste lucruri, pentru avem în Istoria noastră exemple de eroism extraordinare, momente în care ostașii români s-au acoperit de glorie prin Atac, și nu prin apărare, momente în care ostașii români, prin vitejie și spirit de sacrificiu, au câștigat respectul inamicului și Nemurirea prin Atac, și nu prin apărare!! Și aveau același ADN, ca și voi!
Fotbaliști Români, atacați astăzi precum au făcut-o cavaleriștii români în 1916, împotriva celei mai formidabile armate din lume, armata germană!
Fotbaliști Români, amintiți-vă de 10 noiembrie 1916, de Robăneşti, Oltenia… un moment de grea cumpănă pentru armata română!
Fără să poată apăra trecătorile, armata română se retrage către sud şi mai apoi către Bucureşti. În retragere, soldaţii sunt hăituţi şi zdrobiţi de armatele germane, net superioare ca echipament şi armament. La 9 noiembrie 1916, Craiova era ocupată, iar Divizia I şi 17 infanterie sunt distruse de armatele germane. Ceea ce mai rămăsese din aceste divizii s-a regrupat şi încerca să se retragă pentru a apăra Capitala. Atunci, de la Spieneni, o baterie de artilerie germană a început să facă din nou prăpăd în rândul contingentelor româneşti. Resturile celor două divizii erau condamnate la moarte sub barajul de artilerie german. Aveau nevoie de un răgaz pentru a se putea retrage.
Acest răgaz le-a fost oferit de 110 cavalerişti români dispuşi să se sacrifice.
Căpitanul Filliti, comandantul escadronului al III-lea, Regimentul 9 de Roşiori, s-a oferit voluntar să atace bateria germană. Erau cavalerişti înarmaţi cu săbii şi lăncii. I se alătură şi sergentul voluntar din Războiul de Independenţă Gheorghe Donici, în vârstă de 67 ani!!!
Cei 110 călăreţi ai căpitanului Filliti au ajuns în poziţie. Au început să înainteze în pasul mărunt al cailor, apoi tot mai repede până când s-au apropiat în poziţia optimă de liniile germane.
În acel moment s-a dat ordinul ”pentru atac lancea în cumpănire, marş”, iar Roşiorii Români au şarjat bateria germană. Efectul a fost cel aşteptat, barajul de artilerie s-a oprit, iar artileriştii şi-au părăsit poziţiile. În apropiere însă era amplasată o companie germană de mitraliere. Cavaleriştii au continuat şarja, deşi mitraliorii şi-au ocupat poziţiile. În scurt timp, a început măcelul. Cavaleriştii români au fost seceraţi cu mitralierele. Călăreţii se prăbuşeau sub potopul cartuşelor şi al grenadelor.
Întorcându-mi privirea, văd cum călăreţii şi caii cad ca spicele. La aproximativ 40 de metri de infanteria inamică, sunt lovit în genunchi. Mai întorc o dată capul, dar nu mai văd în urma mea decât un singur cal, fără călăreţ. O grenadă face explozie, lovindu-mi calul şi ne prăvălim unul lângă altul, la 15 metri de ţinta noastră. Totul se sfârşeşte în câteva clipe, scria Alexandru Filitti în caietul său de campanie, prezentat în lucrarea „Epopeea Cavaleriei Române, Robăneşti 1916“.
Din regiment au supravieţuit doar 18 cavalerişti, dar şi aceştia grav răniţi. Obiectivul atacului kamikaze a fost însă atins: bateria germană nu a mai tras, trupele germane nu şi-au continuat marşul şi Divizia 1/17 Infanterie s-a consolidat pe malul stâng al Oltului, a distrus podurile şi a oprit orice încercare a Diviziilor 41 şi 11 Infanterie germană de a forţa râul pe bărci sau prin vad, cu focul violent al artileriei, mitralierelor şi armelor ostaşilor săi!
Generalul von Khune a fost atât de impresionat de atacul Roşiorilor olteni, încât l-a trimis pe căpitanul Alexandru Filitti, găsit rănit pe câmpul de luptă, cu maşina personală, Armatei Române, fără niciun fel de pretenţii. Locotenentul Ernest Lane a găsit un cavalerist mort, sub calul său. Din respect îi sprijină lancea în mână, iar soldaţii germani au cărat pe braţe trupurile roşiorilor şi le-au înmormântat în cimitirul din Caracal.
Fotbaliști Români, amintiți-vă de 28 noiembrie 1916, de Prunaru, Teleorman!
Un grup de armată germană, vânători de munte, ocupaseră satul Prunaru şi se pregăteau să încercuiască Divizia a 18-a română, care era în pericol de a fi distrusă.
În acele momente 300 de călăreţi români aveau să devină providenţiali. Generalul Naumescu, comandantul Regimentului 2 de Roşiori, a dat ordinul de atac. Şarja românească a fost ucigătoare. Cavaleriştii au făcut prăpăd cu sabiile în rândul infanteriei germane. Ca şi la Robăneşti însă, mitralierele au fost cele care aveau să curme elanul luptătorilor români. De după garduri, din mărăcinişuri, de pe ferestrele caselor şi podurilor, duşmanul, ascuns cu zeci de mitraliere, aruncă o grindină de gloanţe asupra falnicului regiment. Cai şi călăreţi cad grămadă unii peste alţii. Regimentul e distrus. Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând, împreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă; printre ei, toţi ofiţerii regimentului!
Primul a căzut comandantul regimentului, nu înainte de a-i cere gornistului să sune fără oprire Atacul!
La fel ca la Robăneşti atacul disperat al cavaleriei şi-a atins obiectivul; breşa creată a ajutat armata română să se regrupeze.
Fotbaliști Români, purtați pe tricourile voastre culorile Drapelului României! Același drapel pentru care au murit ostașii noștri luptând cu arma în mână!
Luptați la fel ca ei pentru onoarea Națiunii Române, pentru onoarea fotbalului românesc, făceți-ne mândri ca suntem compatrioții vostri!
Spre deosebire de anul 1916, acum sunteți mai bine înarmați decât adversarii voștri: aveți cel mai bun public de la Euro 2024, aveți în spate 20 de milioane de români care formează cel mai minunat popor de pe acest pământ, aveți lîngă voi familiile voastre, copiii voștri, prietenii vostri!
Aveți pentru ce să luptați! Aveți pentru ce să muriți pe teren!
Poate că nu întâmplător, astăzi, 26 iunie, este Ziua Drapelului Național al României!
Purtați acest drapel în inimile voastre mari și acoperiți-vă de glorie, deveniți Nemuritori!
Atacați încontinuu, fiindcă Atacul este cea mai bună apărare!
General Edward Iordănescu, ordonați gornistului să sune Atacul! Vremea apărării eterne a trecut!
Atacați încontinuu, sufocați-i printr-un pressing ucigător, nu le lăsați mingea, nu le cedați nicio palmă din terenul vostru de joc!
Amintiți-vă „că-n aste mâini mai curge un sânge de Roman”, iar Romanii au cucerit lumea întreagă prin Atac, nu prin apărare!
Așa că, Fotbaliști Români, vă implor, treceți la Atac!
ACTA EST FABULA, PLAUDITE!
Post scriptum:
Ei sunt slovaci! Și ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni…
Comentarii
Lasă un răspuns