Premierul Marcel Ciolacu a anunţat luni că propunerea României pentru funcţia de comisar european este Roxana Mînzatu
Maximus. Contradicția lui Maiorescu
(Autor: Marius Niculescu)
Nicolae Manolescu (n. 27.XI.1939, Râmnicu Vâlcea – d. 24.III.2024 București), a fost unul dintre cei mai importanți critici și istorici literari români de după al Doilea Război Mondial.
A scris zeci de volume, printre care și „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură”, conținând peste 1.500 de pagini, la care a lucrat timp de 25 de ani.
A fost membru titular al Academiei Române, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR).
I-a fost conferit de către Preşedinţia României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce și Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, iar din partea statului francez a primit titlul de „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres”.
În numărul 756/16-22 august 2018 al revistei „Dilema Veche” dedicat temei spiritului critic în cultura română, revistă redevenită din 7 martie a.c. „Dilema”, Sever Voinescu actualul redactor-șef, a publicat un interviu cu Nicolae Manolescu, intitulat: „Dacă școală nu e, spirit critic nu e. Și dacă spirit critic nu e, cultură nu e”.
Ideea centrală a acestui interviu interesant este aceea că spiritul critic al unei societăți este extrem de important; el trebuie deprins încă din școală, trebuie mereu reînnoit, mereu exersat, mereu reinventat, ca să poată produce rezultate benefice.
Se reproșează sistemului nostru de învățămînt, printre altele, că nu dezvoltă spiritul critic al elevilor, că după 30 de ani de la căderea comunismului, tot nu reușim să refondăm spiritul critic în societate.
Spiritul critic se educă, se cultivă. Într-un individ normal, el există în mod potențial, dar dacă nu se educă, nu se instruiește, nu se cultivă, această potențialitate se atrofiază și poate chiar să dispară cu totul; ori degenerează în agresivitate și arțag.
Nu toată lumea care înjură, care se opune, care protestează, care cîrcotește înseamnă că dă dovadă de spirit critic; aici e vorba de un banal refuz, mai mult sau mai puțin radical. Spiritul critic necesită o autoritate critică dovedită, omologată public pe baza unor realizări certe!
Nicolae Manolescu afirmă că spiritul critic trebuie exercitat exclusiv de elitele intelectualității și implică un anumit risc, dar fără spirit critic nu poate exista o cultură, ceea ce este perfect adevărat!
Spiritul critic, în esența lui, nu este nici distructiv, nici constructiv.; el este, de fapt, o selecție – adopți ceva și dai altceva, propunând și practicând niște criterii.
Spiritul critic însuși trebuie supus criticii. În acest sens, spiritul critic e un pariu, presupune un risc, dar altă cale mai bună nu există. Acest risc este firesc pentru că se schimbă epocile, standardele, ne schimbă noi înșine.
Nicolae Manolescu spune în același interviu că „după 1989 am intrat în Europa, sîntem democrați într-un spațiu lipsit de granițe și tot nu scăpăm de naționalism”; el deplasează astfel discuția, care se referea strict la cultura română, la literatura română, pe terenul politicii, exersându-și propriul spirit critic și în domeniul culturii politice!
„Eu am de foarte mult timp o problemă cu Naționalismul. Sînt cu totul de acord cu vorba care spune că Naționalismul înseamnă să-i urăști pe cei care nu aparțin nației tale,” afirmă Nicolae Manolescu.
Faptul că ar da naștere la ură este cea mai întâlnită acuzație împotriva Naționalismului, dar și cea mai puțin întemeiată.
Se spune că dacă ieși din sfera competenței tale, îți pierzi și competența și autoritatea; prin afirmația de mai sus, marele critic și istoric literar Nicolae Manolescu trece granița competenței lui de bază și de la înălțimea staturii sale intelectuale, de membru marcant al elitei culturale române, pune această etichetă unei doctrine politice, și nu oricăreia!
Există păreri, însă, conform cărora Naționalismul nu este un lucru rău, nu este un viciu, așa cum crede Nicolae Manolescu, ci este o virtute!
Yoram Hazony, doctor în filozofie politică, a studiat la universitățile Princeton și Rutgers din SUA, iar în prezent este președintele prestigiosului Institut Hertzl din Ierusalim, fondat în 2013.
În cartea sa Virtutea Naționalismului, apărută în septembrie 2018 la editura Basic Books, din New York, acesta afirmă:
„Naționalismul reprezintă o atitudine bazată pe principii care consideră că lumea este guvernată cel mai bine atunci când națiunile pot să își urmeze propriul traseu independent, cultivându-și propriile tradiții și urmărindu-și interesele fără amestec din afară.
Datorită virtuților sale, este evident că Naționalismul nu este în sine nici de stânga, nici de dreapta; Naționalismul este pur și simplu cea mai bună alegere pentru națiuni în acest moment al istoriei pe care îl traversăm!”
Având în vedere ceea ce se întâmplă pe scena politică europeană și transatlantică în prezent, consider că afirmațiile lui Yoram Hazony merită atenție; mult mai important, la fel consideră și o mare parte din Parlamentul European, și anume cei 187 de deputați, aparținând a trei grupuri politice, ca rezultat al alegerilor europarlamentare din 2024. Aceștia cred că:
Naționalismul este o doctrină politică cu rădăcini în modernitate, care are la bază nevoia unui popor de respect și de recunoaștere a demnității și identității lui din partea celorlalte națiuni, potrivit tradițiilor, obiceiurilor, limbii, culturii și istoriei sale. Nevoia de recunoaștere (thymos-ul din Republica lui Platon), reprezintă motorul care a stat și stă la baza progresului omenirii (Hegel); ea reprezintă o motivație care poate să mobilizeze oamenii, mult mai puternică decât interesul material sau beneficiile economice. Satisfacția pe care o au oamenii în viață se leagă mai adesea de prețuirea ce li se arată, decât de resursele materiale pe care le au.
Naţionalismul înseamnă lupta continuă pentru sporirea puterii şi prestigiului Naţiunii din care faci parte, înseamnă interesul continuu față de bunăstarea propriei Națiuni și dorința de a o vedea ieșind învingătoare în competiția cu celelalte națiuni; datorită acestui lucru, el este ofensiv spre deosebire de Patriotism și Suveranism, componente ale Naționalismului, care sunt defensive.
Naționalismul reprezintă iubirea de țară și de neam manifestată prin susținerea tenace a intereselor naționale, manifestată printr-o voință de fier în a impune altora, prin procedee legitime, propriul punct de vedere.
Naţionalismul înseamnă loialitatea faţă de etnie, limbă, cultură, tradiţii, înseamnă asumarea identităţii naţionale; dacă vrei să stăpânești un popor, îi suprimi identitatea.
Naționalismul face posibilă existența democrației; fără loialitatea dintre oameni, izvorâtă din sentimentul apartenenţei la aceeaşi naţiune, democraţia nu mai funcţionează, iar atunci singurul mod de guvernare este prin forţă.
Naționalismul face posibilă existența statului național, principalul vehicul al vieţii politice și singura entitate în cadrul căreia se poate vorbi de cultură! Statul naţional reprezintă fundaţia ONU, ai cărei membri sunt state naţionale şi unde dreptul la autoderminare este fundamental.
Naţionalismul reprezintă instinctul de conservare al unui popor, înseamnă să ai grijă de conaționalii tăi; iar în secolul XXI, ca să ai grijă de conaționalii tăi cum se cuvine, trebuie să cooperezi cu străinii, și nu să-i urăști.
Uniunea Europeană reprezintă cel mai bun lucru care s-a întâmplat pe bătrânul continent după cel de-al Doilea Război Mondial; ea trebuie să existe în continuare, să se dezvolte, să devină mai puternică, din ce în ce mai puternică în raport cu principalii săi competitori, America și China…
Totul trebuie făcut însă cu măsură, totul trebuie să aibă niște limite; limitele sunt bune, ele funcționează ca un zid despărțitor, ca niște restricții protectoare, ca niște frontiere ocrotitoare.
„Nimic fără măsură” – scrie pe frontonul templului din Delfi, ceea ce înseamnă că nimic nu este bun peste măsura care îi e proprie!
Frontierele care separă statele naționale și totodată fac parte integrantă din ele, au existat, există și vor exista întotdeauna; ele acționează spre binele cetățenilor care trăiesc în state cu regimuri democratice și sunt singurele care, în ultimă instanță ne garantează protecția față de rele, singurele care ne pot garanta libertatea de a fi noi înșine.
Abolirea frontierelor dintre țări poate fi privită ca una dintre definițiile înseși ale totalitarismului. (Andrei Vieru, Elogiul frontierelor, Humanitas, 2021).
Frontierele sunt cele care apără, de exemplu, societățile democratice de ideologia de tip totalitar, emanată de birocrația de la Bruxelles și care are pretenția că în politică adevărul ei este unic și exclusiv, necesar și obligatoriu, la care trebuie să adere toată lumea care trăiește în acea societate, lucru care nu are nimic de-a face cu un mod de gândire de tip liberal!
Frontierele sunt cele care, în ultimă instanță, ne apără, de excesele și abuzurile celor care conduc vremelnic Uniunea Europeană: ne apără de imigranții ilegali, ne apără de atentatele teroriste, ne apără această ideologie malignă cu ambiții planetare, care se revendică, culmea, de la liberalism, autointitulată progresism, cu variantele sale – multiculturalismul, corectitudinea politică (această contradicție în termeni, de parcă se poate vorbi de corectitudine în sfera politicii!) cu cenzura ei omniprezentă, cultura anulării (cancel culture), incluziunea, discriminarea pozitivă, care implică automat o discriminare negativă – ne apără de idioții utili care propagă ideologia No Borders, ne apără de acei politicieni mărunți și aroganți care vor cu tot dinadinsul să ne spună nouă cum să gândim, cum să folosim limbajul, cum să ne creștem copiii, cum să-i instruim, cum să-i educăm…cum să denumim lucrurile, cum să ne numim părinții… care, în numele toleranței, practică cea mai cruntă intoleranță față de adversarii corectitudinii politice!
Democrații de la Bruxelles, adepți fanatici ai internaționalismului liberal ne repetă zi de zi că noi, cei care îi angajăm ca să ne conducă, noi, cei care le plătim salariile de lux din munca noastră, trebuie să fim toleranți cu lucruri de netolerat, cu lucruri intolerabile ele însele, cu totalitarisme de genul corectitudinii politice, fără să se gândească măcar la faptul că toleranța față de intoleranță duce la însăși dispariția toleranței!
Pot exista Medici Fără Frontiere, pot exista Avocați Fără Frontiere, dar nu pot exista state naționale independente fără frontiere; orice tentativă de atingere a frontierelor se va solda invariabil cu conflicte sângeroase, așa cum este războiul în curs dintre Rusia și Ucraina!
Frontierele reprezintă Ultima Frontieră!
Așa funcționează actuala ordine mondială a statelor naționale independente, care, chiar dacă nu este perfectă, este cea mai bună ordine inventată de om până în prezent!
Cu toate că Uniunea Europeană a fost construită având ca scop principal de a ține în frâu Naționalismul, acesta a renăscut ca o forță nouă în secolul XXI (retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană, discursul de la Washington de tipul America First etc.); eu cred că nu o să scăpăm niciodată de Naționalism, dar că nici nu ar trebui să ne dorim acest lucru!
Demnitatectomie…aceasta este operația reușită pe care trebuie s-o fi suferit conducătorii politici ai României; altfel nu se explică de ce, într-un moment în care Europa și America îl marginalizează, îl ostracizează, îl pun la zid, România nu-și poate permite să-l refuze politicos pe acela care dorește să vină din nou în țara noastră, după ce, în iulie 2023, la Universitatea Liberă de Vară de la Tuşnad, a afirmat ironic, printre altele, că Ardealul și Ținutul Secuiesc, nu sunt unități administrativ teritoriale românești!
Post scriptum:
Contradicția lui Maiorescu este titlul tezei de doctorat aparținând lui Nicolae Manolescu, singura teză de doctorat respinsă la examen în 1970, în Universitatea din București.
În 1974 a obținut însă titlu de doctor cu aceeași teză, care fusese deja publicată și premiată, după ce inițial a fost respinsă!
Acta Est Fabula, Plaudite!
YORAM HAZONY
Comentarii
Superb și foarte bine scris. Felicitări