Iohannis și caii dinaintea… carului

Aflat în excursie prin America, caraghiosul Iohannis a comis-o iarăși… Silit, prin  fișa postului, să comunice  cu gloata, s-a trezit față în față cu presa, care l-a iscodit  despre  legea antidrog pentru șoferi. Ei bine, sibianul a cugetat ce-a cugetat și a conchis grav,cu știuta-i suficiență: „Să nu punem carul înaintea cailor !” Asistența a rămas mută,  paralizată de inteligența răspunsului! Vasăzică, în mintea bietului nostru președinte, atelajul cu pricina este cu tracțiune hipică! Să te prăpădești de râs și  altceva  nu! Apropo, propun ca forurile competente să  purceadă mintenaș la schimbarea  titlului  celebrei lucrări  „Car cu boi”, pictate de Nicolae Grigorescu, în „Car cu cai”…

Slavă Domnului,  mai sunt doar câteva luni și vom scăpa de supliciul de a-l vedea și asculta pe insul care, prin mediocritatea-i exemplară,  ne-a aruncat în derizoriu!

*

Chiar, cum mi-aș dori să arate succesorul lui ? M-ați prins ! Nu știu, habar n-am! Păi, la ce mi-ar folosi ? Oricum, va fi tot o marionetă ! A celor de afară, înainte de toate. Nu al  oricui, să nu mă înțelegeți greșit,  ci al „partenerului strategic”, cu prioritate! Că d-aia suntem scutlâcul americanilor în coasta mujicilor ! Apoi, la  rând vine Uniunea Europeană, ai cărei comisari au grijă să ne anuleze orice tresărire  de orgoliu național.

De aceea, îmi  este totuna  cine va locui provizoriu  la Cotroceni din iarnă. Mda,  ar fi bine ca și acolo să  punem „caii înaintea carului”,  dar nu-i posibil, „aiasta nu se poate”, bibicilor !

*

Că funcția de șef al statului român nu ne mai aparține, e lesne de observat și din devoalarea târzie a candidaților serioși! Fiindcă alde Lasconi și Simion sunt  doar nume de  prisos în campania electorală ce va să vie. Cât îl privește pe ultrasul aurist, sloganurile sale depășesc demagogia personajelor Conului Iancu. Și, totuși, sunt destui cetățeni turmentați care îl iau în serios, iar asta îmi creează insomnii!

De ce frații de cruce guvernamentală – PSD și PNL – și-au nominalizat  cu întârziere, parțial numai, aleșii? Din slugărnicia exersată îndelung și la vedere! Probabil  că nu primiseră dezlegare de la Washington, altă explicație  nu există. S-a așteptat binecuvântarea „Marelui Licurici”, că nu degeaba anunțul   generalului slujitor al „poporului român din zori și până-n noapte” s-a produs în capitala SUA. Pfu, mă ia cu fiori pe șira spinării, nu sună defel încurajator ca un apevist să ne fie, în premieră, baci prin sufragiu universal ! Asta  presupune că șansele încheierii războiului din Ucraina sunt aproape  nule în actuala conjunctură politică din patria cowboylor…

Că tot am pomenit, mă hazardasem să  sper că negocierile  de pace dintre ruși și ucraineni,  intermediate de Viktor Orbán, cu  mandat, cică, de la Trump, Putin și chinezi, se vor solda cu un final râvnit de întregul mapamond. Ciudat, în loc să salute demersul și să-l susțină, lumea corectă politic îl  dezavuează și-l demonizează pe premierul Ungariei, de parcă ar fi un trădător… Te cuprinde scârba ! Un armistițiu, oricât de strâmb s-ar dovedi, e de preferat conflictului armat. Moraliștii ăștia de doi bani, vânduți  cercurilor belicoase, ar merita să fie trimiși pe front și abia apoi întrebați  despre sănătatea omenirii! Niște viermi ce-și caută în permanență stârvul care să le asigure hrana! Ehe, și ce pretențioși sunt, nu se mulțumesc decât cu leșurile uriașe…

*

Că scaunul cel mai înalt dintr-o  societate  democratică nu mai valorează doi cenți, ne-o dovedesc cu inconștiență scandaloasă și sinucigașă  yankeii! Să-l împingi  pe unul ca Biden din nou la Casa Albă  e o jignire adusă poporului american ! Oligarhii  din spatele stupidului octogenar  n-au nicio remușcare, interesele  lor  sunt astfel protejate și perpetuate. La naiba cu lozincile ce preamăresc națiunea iubitoare de  wrestling  și de aparențe sclipicioase!  Alții  sunt de părere că atât merită turma de electori  ce se  consideră naiv  buricul Pământului.

Din altă perspectivă, e cu neputință să pricep cum un om de 80 de ani are aces la dregătoria supremă, în condițiile în care nicăieri altundeva nu ar primi o slujbă! Încercați să vă angajați oriunde  și veți  fi refuzați pe motiv  de vârstă  extrem de înaintată și exagerat de vulnerabilă. Mă căznesc să caut o explicație, de bun-simț, însă  nu izbutesc! Și mă amuz amar auzindu-l pe ramolitul democrat asigurându-și  suporterii că e „călare pe situație”…  Chiar, o mai conștientiza ce înseamnă să fii călare pe ceva? Să te  strici de râs, zău!

De peste Ocean  răzbate  un miros greu, tot mai anevoie de  suportat, de democrație în putrefacție… Și în condițiile încălzirii globale, damful se va  accentua și se va răspândi  accelerat pretutindeni. Antidotul? Stocul de măști de protecție!

*

A, și mai e o miasmă astupătoare prelinsă dinspre Statuia Libertății – cea de praf  de pușcă ! Educați la catedra dascălului Colt, s-au obișnuit să-și rezolve răfuielile, nu rareori, cu pistolul, argumentul lor suprem. Sau cu pușca, încercarea de asasinare a republicanului Donald Trump  (ultima dintr-un șir lung) confirmându-mi  teoria. La urma urmei, lunetistul  și-a  imitat statul-părinte, care procedează așijderea ori de câte ori Japonia, Vietnam, Iran, Iraq, Nicaragua, Guatemala și Egipt (lista nu-i completă!), de pildă, nu-i satisfac cererile  economice și militare! Mereu și mereu imperative! Numai că sărmanele țări n-au avut șansa ex-locatarului din Biroul Oval, să le treacă glonțul pe la ureche, ci le-a găurit măruntaiele de nu-și revin nici măcar azi, unele !

*

În sinergia evenimentelor de pe Potomac, șmecheria impostorului din Deal de a-l vârî pe nevolnicul Ciucă la dineul oficial o fi o versiune personală și inedită la aceeași cimilitură, de a așeza boii înaintea delegației oficiale valahe?

Gata, m-am dumirit cu zicerea iohannistă, m-am luminat dintr-odată! Neavând  la  îndemână altă  formulare, cum să spună că trebuie  puși boii înaintea carului?  Le-ar fi dat apă la moară răuvoitorilor, care ar fi  constatat, în bășcălie, că gura păcătosului  adevăr grăiește!  Plus confuzia stârnită, deoarece, la ciurda de boi din fruntea carului românesc, cine ar fi pierdut vremea să-i inventarieze și să-i ardă cu biciul votului pe spinare?