Înalta Curte dă răspuns dilemei:poate sau nu poate Klaus Iohannis să deschidă lista PNL la Senat?

Tocmai acum, când disputa pe tema ,,poate sau nu poate să candideze (încă) președintele Klaus Iohannis la alegerile parlamentare care se vor ține la sfârșitul acestui an?’’, intrase în impas, iată că Înalta Curte de Casație și Justiție a luat o decizie care, cu siguranță, pune punctul pe I. Așadar, după opt ani de când a fost deschis primul proces privind moștenirea unui imobil din Sibiu, Klaus Werner Iohanis și Rodica Baștea (actualmente domiciliată în Statele Unite ale Americii) au de returnat statului român 260 000 de euro, la care se adaugă penalități și taxe și, per total, ar fi vorba despre circa 300.000 de euro. Nu voi face acum o recapitulare a foarte încâlcitei povești despre ping-pongul ,,ia casa –dă casa’’ în care s-au angajat soții Iohannis și prietena lor, Rodica Baștea, fapt este că justiția a stabilit că jocul lor s-a situat în afara legii și că domnul Klaus Iohannis- (încă) președintele României și distinsa dumnisale soție au încasat niște chirii în mod incorect și că sunt buni de plată.

Pe bună dreptate se pune întrebarea: în această împrejurare, mai poate cetățeanul Klaus Iohannis să mai candideze pentru un loc în Parlament, și încă în camera superioară a viitorului legislativ a țării? Firește că nu! Dar asta nu înseamnă și că putem închide discuția despre cum și de ce s-a ajuns ca un partid politic de ținuta și de prestigiul PNL să și-l dorească pe post de cap de listă? Ba chiar, spun oameni bine informați, ca viitor șef al Senatului, adică omul doi în ierarhia statului de drept. Și nu doar să îl dorească, ceea ce la urma-urmelor era o chestiune de familie ca să zic așa, ci mergând până la da o lege cu un unic beneficiar: pe cetățeanul Klaus Iohannis!

Plan care a determinat o foarte corectă și salutară reacție din partea Partidului Social Democrat și a unor profesioniști ai științei dreptului, oameni cu coloană vertebrală și cu demnitate. În acest caz, rămâne de aflat dacă  inițiativa a aparținut unor minți luminate ale partidului cu pricina sau, mai rău, a venit direct de la (încă) locatarul din Palatul Cotroceni? Ceea ce, desigur, nu justifică, nici într-un caz nici în altul, zelul cu care liderii PNL au marșat pe repede înainte.

Cât privește posibilitatea ca stupizenia(ca să nu spun mai rău!) să îi fi trecut prin minte chiar beneficiarului, sincer să fiu, asta nici nu mă mai miră. Păi după ce ne-a luat fața cu autopropunea sa la șefia NATO- de fapt, nouă ca nouă, dar mai ales aliatului strategic!- de ce nu l-am crede în stare de așa ceva?! Cu atât mai mult cu cât, după ce a trebuit să se retragă cu coada între picioare din cursa în care nici că avea culoar liber, același domn Klaus  Iohannis a văzut cum, una după alta, se duc pe apa sâmbetei și alte visate posturi la Uniunea Europeană. Pentru ca, în final, să i se dea de înțeles că trebuie să se descurce singur. De unde, se prea poate că i-a venit și ideea cu catindatura. Ceea ce face ca, la încheierea dublului mandat prezidențial, domnia sa să descopere cât amar adevăr ascunde sloganul ,,din greșeală în greșeală, spre victoria finală’’. Decizia de azi a ÎCCJ fiind exact ce mai lipsea pentru a confirma înțeleapta învățătură a lui Ion Băieșu …

Am greși, însă, dacă am crede că doar (încă)președintele Klaus  Iohannis se apropie de final de carieră politică. Dimpotrivă, dacă am fi, cu adevărat, într-un stat cu o democrație consolidată, ar trebui că și acei lideri ai PNL care au marșat la scenariul al cărui protagonist era Klaus Iohannis, scenariu care echivalează cu o piatră de moară pentru acest partid cu adânci rădăcini istorice, să devină conștienți de răspunderea lor morală și civică și să facă un pas în spate. Iar, dacă nu o vor face ei, este de datoria adevăraților lideri de opinie ai partidului să îi oblige o facă!

Admit, firește, că atunci când s-a lansat fumigena carierei parlamentare a (încă) președintelui la final de dublu mandat și de voiaje aferente, ideologii și strategii PNL nu aveau cum să anticipeze verdictul pe care l-a dar ÎCCJ. Dar asta nu este o scuză, așa cu nu este o scuză nici teza că la fel de incorect s-a precedat și în cazul lui Ion Iliescu. Fapt denunțat, la vremea respectivă tocmai de către PNL-iști, așa că nu văd de ce tocmai ei sunt cei recurg la același mecanism viciat.

S-ar putea, nu zic nu, să mă fi entuziasmat eu prea repede, iar acest subiect cu adevărat fierbinte să fie marginalizat sau chiar trecut cu vederea, pentru ca pe scena noastră politică să se meargă mai departe cu șicanele reciproce PNL/PSD, mai curând Nicolae Ciucă/Marcel Ciolacu. Dar, și așa, rămân la convingerea că, după decizia de astăzi a ÎCCJ, o persoană publică sancționată să restituie o mare sumă de bani încasată în mod incorect nu are ce căuta pe lista candidaților unui partid politic într-un stat de drept. Fie și dacă se numește Klaus Iohannis.