Despre politică, altfel!

Aflu de la deputatul liberal Laurențiu Cazan că  prin eliminarea sălilor cu jocuri de noroc din localitățile cu o populație  sub 15 000 de locuitori, partidul său a pierdut voturi importante. În plus, recunoaște politicianul, „nu aveți idee câte înjurături  am primit după ce am anunțat legea, în aprilie. Inițial, nu mi-am dat seama de ce niciun coleg deputat sau senator nu a promovat această inițiativă.

Deși regret voturile pierdute, mă gândesc la copiii pe care poate i-am salvat. Mi-am asumat această decizie, cu toate consecințele politice. Nu am intrat niciodată într-un cazinou, dar am întâlnit în cariera mea de avocat multe familii care au ajuns să se destrame din cauza acestui flagel. E un fenomen la nivel național, ca și traficul de droguri, de altfel, și cred că ar trebui să intervenim mai puternic. În România, sunt oficial circa 100 000 de dependenți de jocurile de noroc, însă, în realitate, sunt mult mai mulți, cu siguranță. Pot fi chiar și un milion.

Ceea ce mi-am dorit, în mod special, prin eliminarea acestor săli din localitățile mai mici, a fost ca ele să nu mai fie la îndemâna copiilor care, de multe ori, în drum spre școală intrau să-și caute norocul în fața unui aparat despre care noi, ca adulți, știm exact că aduce profit exclusiv proprietarilor. Dezvoltarea acestui fenomen este demonstrată și de creșterea cu 30% a numărului de operatori din industrie în anii 2020-2023 și de cele 400 000 de conturi de pe internet, conform datelor asociațiilor din domeniu. Am văzut că 7% dintre tineri au fost clasificați ca fiind expuși riscului de a juca jocuri de noroc, iar 4% au deja un comportament de joc patologic. Sunt cifre care ar trebui să ne sperie, iar pe mine m-au pus pe gânduri, de aceea am și vrut să fac ceva concret. Oficiul Național al Jocurilor de Noroc (ONJN)[1] are înregistrate 12 000 de săli de pariuri sportive, bingo, cazinou, loterie.”[2]

Vasăzică, peneliștii au pierdut sprijinul unui bazin electoral numeros și activ – păcăneliștii. Pfu, lucru dracu’ și politica asta, să-ți  croiești  mesajele și pentru bombardieri, și pentru cocalari ori pipițe, ca și pentru drogomani ori dependenți de păcănele! Ingrată situație, să fii nevoit să-ți cobori discursul într-atât de jos încât  să-i atingi  la naturel pe toți proștii neamului! Și  cât de mulți sunt, măiculiță! Descoperirea cu pricina m-a făcut să-i  privesc cu oareșce simpatie și compasiune pe aleșii norodului botoxat, gonflat și  pirogravat tălâmb. Iar de strâmbați din nas, vă invit la o întâlnire de lucru cu pătura socială tocmai pomenită!

*

Închipuiți-vă că nimeriți în fața votanților spectatorilor de la Untold, Neversea și Electric Castle în calitate de reprezentant al unui partid oarecare și că trebuie să interacționați cu mulțimea respectivă într-un discurs de campanie! Dacă nu vă surâde perspectiva, vă trimit să-i convingeți  pe maneliștii lui Tzancă Uraganu și Babasha să vă aleagă! Ori pe alde Mitriță, Borza, Alibec și ceilalți „pălitori de minge” din „Generația de suflet”, dimpreună cu peluzele ultras… Remediul ? Să fii Lasconi și Simion, adică pe lungimea de undă a maimuțelor cu smartphone!

Mda, nu-i simplu defel să fii politician în Carpați și aiurea!

*

Chiar în timp ce scriu, m-a pocnit ditamai revelația: prăbușirea României la cote inimaginabile în deceniile post-decembriste e simbolizată tragic de metamorfoza suferită de defunctul lider comunist Paul Niculescu Mizil în … Serghei Mizil. De la un tip  instruit – în limitele standardelor purpurii –  la un tatuat cu limbaj de maidan și agent  publicitar al caselor de pariuri, Valahia s-a afundat în mocirlă și ioc cale de întoarcere. Și „dacă tot pierdem, măcar să câștigăm !”, halal prezent !

*

Pesediștii au ezitat fără vreun argument plauzibil să-și desemneze candidatul la scaunul din Deal, deși decembrie era colea, la colț! Căutând să   deslușesc misterul nefireștii  întârzieri,  m-am lămurit  – nu se găsise  încă o sosie de-a Vioricăi Dăncilă  ca să fie aruncată, la mișto, în bătălia prezidențială, ca în 2019! Deodată, a sosit anunțul crucial: perdantul din iarnă se numește… Marcel Ciolacu! Conștientă că nu va câștiga în viitorul apropiat Palatul Cotroceni, „Ciuma roșie” de mai adineauri se pare că nu identificase acel iepuraș  condamnat la înfrângere în fața bravului ostaș în slujba țării, Nicolae Ciucă, obișnuit să stea ciuci la picioarele euro-atlanticilor și nu numai. Așa că ciuciu speranțe în deceniul  următor!

Oricum, sinistră farsă, să fii nevoit să optezi între Ciucă și Ciolacu…

*

Apropo, pe un panou publicitar, citesc și amețesc: „Povestea vieții mele, de la ostaș la om politic.” Tulai, Doamne, n-am băgat de seamă că Nico Vargas Llosa de garnizoană e și om politic, minciună mai sfruntată n-am încercat, credeți-mă ! Dacă astfel arată un om politic, s-a ales praful de România…

*

Cică demult tare, prin secolul  X, un vizir al Persiei, Abdul Kassem Ismael, nu  se despărțea  o clipă de imensa sa bibliotecă  personală, formată din 117 000 de cărți. Adesea, el își așeza volumele respective pe spinarea celor 400 de cămile și le  transporta  oriîncotro îl chemau treburile de stat. Dar nu oricum, ci aranjate în ordine alfabetică… Involuntar, gândul mi-a fugit  la „Ciucă al nostru”, un  iubitor de lieratură și un autor de succes  cum altul nu-i în peisajul politic autohton[3] ! Parcă îl și  văd cărând după el, prin țară, ditamai strânsura de ceasloave în toamna ce va să vie, căznindu-se să  izbutească  niscaiva vorbe propagandistice întru câștigarea divanului domnesc cotrocenist. Ca vrednic succesor al providențialului Klaus Iohannis, părintele „României educate”…

*

Poporul, incitat la comandă  de hienele mediatice, urlă și se tăvălește pe jos ori de câte ori aude că un politician a  luat „șpagă”. Vă invit la un alt exercițiu de imaginație:  coruptul, dovedit sau doar suspectat, a dat și  el în stânga și-n dreapta ca să ajungă pe o listă. Cum, unde? La Partid, unde? Păi, asta-i practica  democratică,  nu vă mai fandosiți atâta! La primirea sinecurii, situația s-a schimbat, corupătorul a devenit corupt. De nevoie, bineînțeles, obligat prin noua fișă a postului. Căci,  nici n-a apucat bine să se instaleze în funcție, că notabilitățile  urbei sau comunei l-au și asaltat cu fel de fel de cereri. Ba să le angajeze într-un post călduț, nevasta, nepoata ori amanta, ba să le  faciliteze încheierea unei afaceri prospere, ba să înhațe un  teren ușor vandabil și scump. Scump rău, nenică ! Deh, dă-mi ca să-ți dau, legea universală și perpetuă a  capitalismului dintotdeauna ! Altminteri, ziceți și voi, v-ați încumeta să-i trimiteți la plimbare pe domn’ securist, ori pe domn’ procuror și judecător,  ori pe domn’ polițist  când vă calcă pragul și vă cere un favor? Nu fiți ipocriți!

Apoi,  să nu uităm că „micul Dumnezeu” a  cheltuit cu ghiotura ca să apuce borcanul cu miere de la buget și-i musai să-și amortizeze costurile! A, și  cotizațiile la formațiunea politică, cote obligatorii,  deoarece, nu le-ai plătit, ioc fonduri de la centru!

Ei bine, vă mai dă mâna să-i judecați cu atâta intoleranță   și ură de clasă pe corupții din aparatul de stat ? Eu aș reflecta o clipă, nu vă pripiți să-mi răspundeți  acum !

[1] Potrivit aceluiași oficiu, în România sunt înregistrate 690 de firme care au ca obiect de activitate jocurile de noroc, cu 22 000 de salariați. Cifra de afaceri a firmelor din domeniul jocurilor de noroc este de două miliarde de euro.

[2] Q Magazine din august 2024

[3] Recent, jurnalista Adina Rosetti, își exprima o nedumerire, una colectivă, de altfel: „Sper din suflet că undeva, într-o redacție, chiar acum, un jurnalist investighează oroarea uriașelor panouri publicitare cu cartea «scriitorului-general» Nicolae Ciucă care (cacofonie intenționată) au împânzit literalmente țara. Pe drumul spre mare am numărat cel puțin zece, dacă nu mai multe, astfel de monumente ale unei rușini literar-naționale. Tare aș vrea să știu cât costă o astfel de campanie, din ce bani se finanțează și mai ales, cum o fi stat «scriitorul» nopți și zile să lucreze la manuscris, pentru că eu, una, nu pot să uit momentul în care am fost invitată la dezbaterea unei inițiative guvernamentale despre biblioteci publice și vouchere de lectură pentru elevi, de care s-a ales efectiv praful după două fotografii de PR. Și tot atunci «scriitorul-ostaș» nu a reușit să ducă vreo frază la bun sfârșit pe subiect…” (Confirm, ca participant la cacealmaua amintită!)

În cele din urmă, am aflat că la mijloc sunt porcoaie de bani, scoase din visteria Partidului Național Liberal și investiți în cariera politico-publicistică a liderului cu  trei stele pe umeri.