De la criminalul SISI la fratele SISI

De peste douăzeci de ani, președintele Turciei se află pe scena diplomației internaționale. Și de tot atât timp a adunat experiență diplomatică și politică. Este atât de vechi în politica internațională încât cunoaște punctele forte și cele sensibile ale majorității statelor. Un alt avantaj îl deține prin prisma relațiilor personale dezvoltate de-a lungul timpului. Cu cei mai vechi a legat relații de prietenie, pe unii îi admiră, pe alții îi mai dojenește din când în când. Știe când să accelereze anumite lucruri, știe cum să evite anumite subiecte.

În tot acest timp a fost și este conștient de importanța strategică a Turciei. Știe cât de importantă este pentru NATO, pentru SUA sau Federația Rusă, pentru Europa sau principalele puteri europene. Conștientizează rolul pe care Turcia l-a dobândit în anii săi în regiune. Chiar dacă a învățat din greșeli, culmea este că își și permite să mai și greșească. Ca atare a fost primul și singurul stat NATO care a cumpărat rachete S400 de la ruși și va deveni primul stat NATO care se va alătura BRICS!

Este în regulă ca un stat membru NATO să fie și membru BRICS? Este normal ca o țară cu statutul de candidat la U.E. să devină membru BRICS? Este normal ca decizia de aderare a Turciei la BRICS să fie luată de o singură persoană și nu printr-o decizie a Parlamentului turc? Ieri la Ankara s-au întâlnit doi președinți care nu se iubesc dar care au trecut peste orgoliul propriu pentru a-și atinge interesele statale. Unul este membru în BRICS, iar celălalt a depus o cerere de a deveni membru BRICS.

Faptul că Erdoğan a complotat împotriva președintelui Egiptului susținând Frăția Islamică, iar azi președintele Egiptului a venit la Ankara, reprezintă un succes al diplomației turce. Erdoğan a  mai demonstrat că știe să și încaseze nu doar să livreze. Problema președintelui turc ține de echilibru și stabilitate. Putem fi siguri că relațiile dintre Egipt și Turcia vor continua așa cum au declarat cei doi președinți azi? Cu siguranță, nu!

În discursul său de Malazgirt unde Imperiul Bizantin a pierdut lupta cu turcii selgiucizi în 1071, Erdoğan declara:

”Istoria nu este de memorat ci de luat lecții și sfaturi și de adăugat  cărămizi noi… și de a începe noi victorii”.

Scurt istoric:

Când armata a început să deschidă focul în centrul capitalei Egiptului, Erdoğan a declarat din Bișkek că este suficientă plecarea lui Hosni Mubarak. Declara că administrația lui Mubarak nu reprezenta încredere în ceea ce privește schimbările democratice.

În 2011 președintele turc a efectuat o vizită de trei zile în Egipt. Cel care l-a întâmpinat pe șeful statului turc a fost Hussein Tantawi. Era parte a unui turneu din care mai făceau parte Tunisia și Libia. În cadrul Ligii Arabe de atunci, Erdoğan a declarat că recunoașterea statului palestinian este o obligație, nu o opțiune. Pe o pancartă sta scris:

Dacă Erdoğan ar fi fost liderul nostru, am fi eliberat deja Ierusalimul.

Popularitatea calculată a liderului turc a crescut foarte mult în acea perioadă în lumea arabă. Părea că arabii uitaseră că au făcut parte din Imperiul Otoman.  Atacurile la adresa Israelului și susținerea pentru Palestina au fost pentru diplomația turcă un pas important pentru a-și consolida relațiile cu statele arabe. La finalul discursului său a declarat:

”trebuie să colaborăm cu frații palestinieni. Cauza lor este cauza demnității umane”.

Recep Tayyip Erdoğan a acordat sprijin guvernelor care au apărut în Egipt și Libia după Hosni Mubarak[1]. Acestea erau emanații ale Frăției Musulmane. Chiar și după căderea lui Morsi în 2013 Turcia s-a încăpățânat să susțină Frăția Musulmană. Această decizie a provocat o schimbare în lumea arabă în ceea ce privește Turcia. De la zero probleme cu vecinii, Ankara a rămas în relații optime doar cu Qatarul. Tot în 2011, Erdoğan declara că zilele președintelui sirian sunt numărate.

Strategia Turciei cu privire la Primăvara Arabă a fost calculată greșit. Erdoğan a susținut Mișcarea Frații Musulmani în Egipt și a cerut înlăturarea regimului Bashar al-Assad în Siria. După ce Erdoğan l-a catalogat drept tiran pe președintele egiptean Abdul Fattah al-Sisi, ambasada turcă la Cairo a fost evacuată. Din 2013 relațiile au fost rupte. Atunci premierul turc Erdoğan declara:

”Sisi este ucigașul fratelui meu Morsi. Am spus că nu voi sta niciodată la aceeași masă cu asupritorii. Am spus că nu voi vorbi niciodată cu el. Istoria nu-i va uita niciodată pe cei care l-au martirizat.”

O altă declarația din acea vreme:

” Cei care se întâlnesc cu Sisi ar trebui să știe că vor fi evaluați diferit în istorie”.

sau:

”au vrut să ne așeze la aceeași masă la o reuniune ONU. Am văzut că acolo era Sisi! Nu voi participa la acea cină. Pentru că avem demnitate și onoare”.

Sunt multe declarațiile președintelui turc în care una zice și apoi alta face. Cea mai recentă este cea cu privire la acceptarea Suediei în NATO. Dar în același timp, tot președintele turc a declarat:

„Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi, m-ai auzit vreodată mințind că am numit negru astăzi ceea ce am numit ieri alb?”

De ziua îndrăgostiților, 14 februarie 2024, președintele turc merge la Cairo într-un gest prin care încearcă să-l înduplece pe președintele egiptean să uite trecutul și să se concentreze pe cooperarea viitoare.

Vizita este un succes iar azi îl vedem pe președintele egiptean la Ankara unde a semnat 17  acorduri economice și proiectează să crească cu 5 miliarde de $ comerțul între state.

Președintele Egiptului, Abdülfettah Es-Sisi a trecut peste problemele provocate de președintele turc și a acceptat invitația omologului turc. Cu ani în urmă Erdoğan a făcut tot ce a ținut de el pentru a-l împiedica să ajungă președinte.

În cadrul întâlnirii din capitala turcă, Erdoğan a profitat de faptul că Egiptul este vecin cu Israelul și a subliniat că în privința provinciei Gaza ambele state au poziții comune. Astfel a făcut apel la stoparea ”genocidului” care durează de 11 luni. Tot președintele turc a subliniat că 32% din ajutorul livrat în Gaza este turcesc.

Tot liderul turc a cerut să se lucreze până când israelienii care au comis crime vor fi trași la răspundere de instanțele internaționale.

Din punct de vedere strategic s-au discutat chestiuni regionale, în special Marea Mediterană de Est, Siria, Libia, Sudanul și Cornul Africii. Tot ieri a avut loc și prima întâlnire a Consiliului de Cooperare Strategică la Nivel Înalt în care s-au stabilit acorduri de cooperare în multe domenii printre care industrie, comerț, apărare, diplomație, sănătate, energie, etc.

În ceea ce privește securitatea Turciei, aceasta este îndreptățită să fie atentă la ceea ce se întâmplă în jurul său. Armata turcă este în Irak și Siria, s-a implicat în conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan. Armata turcă se găsește și în Libia dar dezvoltă și operațiuni militare sau de informații în diferite regiuni din Africa. In plan intern, Turcia a devenit statul cu cel mai mare număr de refugiați.

Normalizarea relațiilor cu Egiptul este un pas pentru stabilitate în Orientul Mijlociu. Pentru Turcia susținerea Hamas și a cauzei Palestiniene este un risc asumat dar nu același risc îl găsim și la statele arabe. În concluzie, Turcia are nevoie de stabilizarea relațiilor cu Egiptul și ca atare, președintele turc a fost mult mai implicat în reconsolidarea relațiilor ca de obicei. Dacă la întâlnirea din Rusia din octombrie Turcia este primită în BRICS putem aprecia că diplomația turcă a făcut anumiți pași pentru normalizarea unor relații stricate de Ankara în timpul primăverii arabe și accederea într-un spațiu unde va căuta posibilități de dezvoltare economică.

Dacă este vreun lider care poate jongla între alianțe, acela este președintele turc. Vor accepta occidentalii?

Implicațiile și impactul față de accederea Turciei în BRICS le vom analiza la momentul oficializării. Dacă se va întâmpla!

[1] Hosni Mubarak, președintele Egiptului din 1981 a avut (5) mandate neîntrerupte.