De ce l-au dat jos pe Ceaușescu muncitorii și nu precupețele?

Lucrînd la volumul Zig-Zag printre gîndurile mele, dau peste Gîndul publicat sub titlul Și totuși, în decembrie 1989 Mămăliga n-a explodat! Nicolae Ceaușescu n-a fost răsturnat de Poporul dotat doar cu mîini și acelea goale, ci de Armată și Securitate. Fiecare dintre cei doi capi ai principalelor instituții de forță vrea să scape de Ceaușescu pentru a-și pune propriul preferat. Victor Stănculescu, din partea Armatei, îl vrea pe Ion Iliescu. Iulian Vlad, din partea Securității, îl vrea pe Ilie Verdeț. Victor Stănculescu e mai inspirat decît Iulian Vlad. Iulian Vlad rămîne în sediul CC. Victor Stănculescu merge la MApN, unde sînt manetele prin care se conduce Armata. Iulian Vlad îl are de partea sa pe Ștefan Gușă, șeful Marelui Stat Major. Prin sinuciderea lui Milea, șefia Ministerului revenea automat lui Ștefan Gușă. Numai că acesta vine prea tîrziu de la Timișoara. Victor Stănculescu venise cu o seară înainte. În debutul Gîndului scriam:

„De ce a fost nevoie de atîta opintire din partea străinătății pentru a scoate în stradă minimul de români ceruți de comedia revoltei spontane?
Acum, după peste trei decenii de studiere a lui 22 decembrie 1989, bănuiala a devenit certitudine:
Ieșirea în stradă la București n-a dus la răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu. Mult legendarizata pornire spre Centru a muncitorilor (de ce muncitori, nu cumva, pentru că aceștia trebuiau să fie actorii principali din piesa regizată de Moscova?) ar fi fost un fîs dacă Securitatea lui Iulian Vlad mai întîi și Armata lui Victor Stănculescu mai apoi ar fi păstrat intact inelul invocat de Nicolae Ceaușescu la Proces.”

Citind aceste rînduri îmi dau seama că le lipsește ceva. Și anume adevărul că prăbușirea lui Ceaușescu e pusă pe seama muncitorilor, și nu a Poporului în general. Chiar din acele zile s-a susținut că Nicolae Ceaușescu n-ar fi picat dacă nu veneau în Piață, în pas militaricesc alergător, muncitorii de la Grivița Roșie și de la 23 august. Cum de n-am tresărit pînă acum la această imagine desprinsă parcă din filmografia Revoluției bolșevice? Detașamentele muncitorești de la marile întreprinderi pornesc spre sediul CC ca să-l dea jos pe Ceaușescu. Răsturnătorii nu țin de ceea ce azi s-ar numi societatea civilă. Pe Nicolae Ceaușescu nu l-au dat jos zarzavagiii, vînzătoarele de la Aprozar, ușierii de la hoteluri și condeierii de la Restaurantul scriitorilor. L-au dat jos muncitorii. Care au venit în Piață nu oricum, ci sub înfățișarea unor detașamente muncitorești, ca în presa comunistă din februarie 1945 cînd descria darea jos a lui Rădescu.

De ce muncitorii și nu precupețele?
Pentru că Moscova pusese la cale o Perestroika gorbaciovistă. Iar Perestroika însemna intervenția decisă a proletariatului militarizat, cel care făcuse și Revoluția bolșevică. Așa se explică de ce în primul discurs de la tv Ion Iliescu îl denunță pe Nicolae Ceaușescu drept cel care întinase idealurile nobile ale comunismului. Ținea de figurația comunistă invocarea idealurilor nobile ale comunismului de la care se îndepărtaseră cei îndepărtați printr-o lovitură de palat. Așa cum am mai scris, Hrușciov l-a acuzat pe Stalin că s-a abătut de la Lenin. Brejnev l-a dat jos pe Hrușciov pe motiv că se abătuse de la Leninism. Gorbaciov a invocat tot timpul, pentru a-și justifica Perestroika, gîndirea lui Lenin. El se întorcea prin Perestroika la gîndirea autentică a lui Lenin. S-a întors atît de tare c-a făcut pulbere societatea gîndită de Lenin!

*

Scriam pe 19 iulie 2014. Cine ar vrea să moară cîteva miliarde de oameni de dragul Adevărului despre moartea a 300 de pasageri?

Nimic nu mă amuză mai tare decît patetismul pus de presa noastră în ceea ce ea numește descoperirea Adevărului despre tragedia aviatică din Estul Ucrainei. După modesta mea părere, Adevărul adevărat nu se va descoperi niciodată. Ceea ce n-ar fi o premieră în Istoria lumii, fie și dacă ne gîndim la asasinarea lui Kennedy. De altfel, dacă urmărim cu detașare desfășurarea evenimentelor după tragedie, vom descoperi că Operațiunea de ascundere a Adevărului a început imediat ce s-a dat știrea, dacă nu chiar mai înainte. Ucrainenii, activi, ca de obicei cînd vine vorba de bătălia cu Moscova, au declanșat o vastă Operațiune de intoxicare la nivelul Planetei. Dacă ar fi să credem Kievului, Ucraina are cele mai bune servicii secrete din lume, care i-au înregistrat pe rebelii pro-ruși și la wc. Cum să cred în dovezile oferite de aceste servicii cîtă vreme ele au fost neputincioase în stingerea din fașă a rebeliunii? De ce se agită așa de tare liderii ucraineni? Pentru că incapabili să-și rezolve singuri problemele interne, și-ar dori o intervenție a marilor puteri împotriva Rusiei. Federația Rusă n-are nici un interes să se afle Adevărul, deoarece asta ar însemna blamul universal. Despre rebeli, n-are rost să mai vorbim. Puterile europene sunt deja istovite de conflictul cu Federația Rusă. America n-are nici ea interesul să se afle Adevărul. Ea știe că un Adevăr dezvăluit planetei o obligă la o confruntare militară cu Federația Rusă. Cine de pe planetă ar vrea să moară cîteva miliarde de oameni, într-un război nuclear, de dragul Adevărului despre moartea a 3oo de oameni?