Congresul European al Publicațiilor: Jurnalismul de calitate joacă rolul unui „agent de răcire” pentru piețele de opinie supraîncălzite ale rețelelor sociale

De la ultima vizită în Viena, în 2018, tot la Congresul European al Ziarelor, amintirile nu s-au estompat, ci s-au cuibărit într-un loc ascuns, acoperite de plasa fină a nostalgiei, alunecând uneori spre patetism.

Atunci, în urmă cu 6 ani, fără o pandemie și două războaie, păream, noi, participanții, niște sentimentali care se țin cu dinții de creionul cu care transformam întâmplările în știri. Sporovăim pe terasa hotelului până-n zori și visam la un Pulitzer, venit dintr-o descoperire și iscodire până la epuizare a unei teme care te-ar putea propulsa în rândul celor mai buni, celor mai curajoși și celor mai drepți jurnaliști.

Congresul din acest an a fost un duș rece, datorită temei, provocarea acestor vremuri. Este vorba despre ceea ce am așteptat curioși, dar care ne și creează temeri cumplite: Inteligența Artificială.

Să începem cu începutul, adică cu plecatul. De pe Aeroportul Otopeni, cu Austrian Airlines. De cum ne-am pus la coadă, să predăm bagajul, am avut senzația că nu călătoresc spre un imperiu, ci merg la târgul săptămânal din Cucuieți. Mergea lumea în Austria, de parcă ar fi aflat că împăratul face ceva pomeni. Și, colac peste pupăză, li s-a blocat sistemul. Doar la Austrian, de toată lumea privea cu compătimire coada ce șerpuia prin aeroport, peste inscripțiile mobilizatoare pentru Echipa Națională de Fotbal, care împânzeau toată suprafața de la intrare. Toți, și cei care mergeau în Patagonia (când eram mică eram convinsă că Patagonia e o scorneală), treceau fluierând, doar noi, cei pentru Viena, priveam cu disperare ghișeul. Am aflat apoi că e ceva normal ca la Austrian să pice sistemul și asta nu din cauza lor. Cred că, supărați pe faza cu Schengenul, românii au acționat. Prostește, desigur, că nu cancelarul Nehammer ședea la coadă, ci tot românii. Majoritatea. Desigur, erau și alte nații, dar le putem considera, ca în orice război, victime colaterale.

Am aflat că avionul nu va pleca fără noi și ne-am așezat de-a lungul și de-a latul inscripției „Avem încredere în voi”, adresată, desigur, fotbaliștilor. Gândul nostru cu încrederea era către ăia cu sistemul, că-l țin blocat doar până dă un pilot cu basca de pământ și amenință că pleacă cu avionul gol. După care, domnii cu sistemul nu aveau decât să le explice părinților furioși de ce copiii lor, care chirăiau întruna, nu mai ajung la Prater.

M-am dus să inspectez și alte înscrisuri pentru fotbaliști și m-a acostat o doamnă în ținută sportivă, vioaie, care bătea suta de ani: „What de f.ck”? Am zâmbit și m-am apucat să-i explic că în România cad toate sistemele, inclusiv la vot și mai ales ăla de sănătate. Am vrut să o dau în glumă, dar eu și când spun glume în românește parcă țin un curs de socialism științific. În engleza mea de baltă a fost un dezastru. Noroc că doamna a zis că vorbește doar germană. Germană am făcut și-mi place mai mult decât engleza, dar mai puțin decât franceza, însă am uitat-o.

Aș putea scrie două capitole de carte despre sistem și coadă, dar ideea era să scriu despre congres. Sper că atunci când voi ajunge să scriu despre primul gulaș mâncat pe terasă, să mă opresc la zece rânduri.

Într-un final, a pornit sistemul. Toată lumea era cu nervi, mai ales doamna care ne prelua valiza și o arunca de parcă era la olimpiadă, la aruncarea ciocanului. Când am ajuns la îmbarcare, am aflat că eram prea mulți și că toată lumea și-a predat valiza la cală. M-am și văzut vârâtă într-un culcuș pentru bagaje, că asta ar fi fost rațiunea să facă loc și acolo. Și ne-ar fi băgat pe noi, astea mai mici, că ar fi fost culmea să chinuie persoane și lungi și late.

Nu știu cum s-a întâmplat, dar toată lumea a avut loc. Pe scaune.

Am ajuns la hotel, tot hotelul din 2018, în centrul Vienei, prea repede. Am aflat că ne putem caza doar după ora 15 și am dat fuga vizavi, la o terasă. Tot de atunci o știam. Tot poporul vienez prezent mânca risotto și se plătea și cu bonuri. Cred că un fel de tichete sociale. Colegele, Maria și Florentina, au luat și ele orez. Foarte bun, că am gustat de la ele. Eu și Florentina (cealaltă Florentina) am luat gulaș. Nu a fost grozav, mai câștigate au fost cu risotto.

Seara era deschiderea congresului, cu premierea. Ceremonia avea loc la Palatul  Niederösterreich. Să ajungem acolo, am trecut prin curtea Palatului lui Sissi.

Despre aceste două palate, dar și despre Palatul Schönbrunn, unde am fost și în grădină și la concert, aș putea scrie câteva capitole. Nu copiate din ce au scris alții, ci despre ce am simțit plimbându-mă pe acolo.

Redau descrierea pe care am făcut-o în 2018, la fel am simțit și acum: „Viena este o doamnă celebră, fără vârstă. Este doamna puternică, elegantă, impozantă, frumos mirositoare, elevată, care străjuiește deasupra imperiului care a avut tăria să-și etaleze și pierderile, puține, și câștigurile în fiecare zid prăbușit și înălțat. Viena este locul pe care, când crezi că l-ai descoperit, ți se arată altfel. Dunărea o trece domol și vijelios, ca un brâu care îi scoate în evidență farmecele și comorile”.

Desigur, sunt câteva amănunte care m-au deranjat teribil, dar nu stric impresiile și sentimentele cu trendurile exagerate care ni se impun. Consider că oamenii pot fi înțelegători și că exhibarea nu face altceva decât să irite.

Am ajuns la palat și eu îmi făceam probleme: că n-am coc, rochie cu trenă, diademă. M-am liniștit când i-am văzut pe ceilalți, categoria grea a presei europene. Nimeni nu voia să epateze, nimeni nu voia să strălucească.

În 2018, scriam: „Început în urmă cu 19 ani, ca o reuniune a presei germane din Austria şi Germania, evenimentul a căpătat an de an tot mai multă amploare. Și-a păstrat numele de Congres European al Ziarelor, dar s-a extins dincolo de continent. S-a păstrat însă supremația germană. Începând de la rigoare până la regulile lor. Limba oficială este germana, traducerile se fac în engleză și rusă. Pentru că, alături de jurnaliștii germani, rușii sunt o voce, un stil, putere și reguli. Nimeni nu are frisoane din cauza asta, foarte mulți editori celebri caută compania și atenția jurnaliștilor ruși”.

Acum, s-a păstrat traducerea în rusă, dar nu am văzut niciun jurnalist rus. Or fi fost, nu știu.

Premiile au fost acordate pentru 36 de categorii, atât pentru presa tipărită, cât și pentru publicații online, proiecte editoriale și jurnaliști. Au fost 300 de înscrieri la concurs din 13 țări europene, din care juriul a ales 89 de câștigători.

„WirtschaftsWoche” a fost declarată „Revista europeană a anului 2024”

Juriul European Publishing Awards a ales revista din Düsseldorf pentru acest premiu datorită relansării spectaculoase: „A ridicat vizual titlul bine lucrat la un nou nivel. Imaginile, ilustrațiile și infograficele sunt folosite în mod exemplar într-un concept de ansamblu coerent. Pe copertă – echipa stabilește momentele importante în designul și prezentarea poveștilor individuale”.

„Wirtschaftswoche” este o revistă săptămânală germană de știri de afaceri. „Wirtschaft” înseamnă economie, iar „Woche” înseamnă săptămână.

Astăzi, când scriu articolul, am căutat mai multe date despre revistă. Și am aflat că tocmai azi Martin Dowideit devine noul șef al departamentului digital la WirtschaftsWoche. De la mijlocul lunii august, Dowideit, care a fost șef al departamentului digital și redactor-șef adjunct al „Kölner Stadt-Anzeiger”, se va alătura revistei de afaceri și va fi responsabil pentru toate produsele digitale. În urma relansării cu succes a ediției tipărite de anul trecut, programul din acest an include reproiectarea prezenței digitale, introducerea unui nou sistem de management al conținutului și extinderea ofertei plătite în creștere rapidă.

„Sunt încântat că am reușit să-l câștigăm pe Martin Dowideit, un jurnalist remarcabil și un lider de gândire digital și un profesionist desăvârșit”, a declarat Horst von Buttlar, redactor-șef al WirtschaftsWoche. „Cu ideile sale, putem continua și accelera creșterea digitală a WiWo”.

De-aia e bine să mergi la astfel de reuniuni, că afli despre cum se poate face o creștere sănătoasă, bazată pe credibilitatea informațiilor oferite.

Să stai cu mâna întinsă la guvern sau la mila oamenilor de afaceri, pe care să-i prezinți apoi cât sunt de frumoși și plini de succes în afaceri, nu e mare bătaie de cap. Dar nici mare succes publicistic.

„Gruppetto – Revista pentru ciclism și cultura bicicletei” a fost desemnată câștigătoare la secțiunea „Noul venit al anului”. Revista elvețiană de la Amici della Bici GmbH din Zurich „se concentrează în mod constant pe un subiect de interes special”, potrivit juriului internațional de experți. Impresionează prin „imaginile sale extraordinare și oferă abordări neobișnuite ale subiectelor, care depășesc clișeele, care nu sunt neobișnuite în jurnalismul sportiv”. Echipa mică joacă în această nișă cu mare pasiune.

Ca Recunoaștere Specială a Anului, au fost desemnate două proiecte din segmentul independent: „Magazinul” spaniol din Madrid se concentrează pe tema maternității și prezintă subiectul într-un mod inedit, dincolo de stereotipuri.

„Fozzie 18” de Hansby Reis Communication AB din Landskrona, Suedia se adresează iubitorilor de muzică independentă și a obținut puncte cu estetica sa simplă.

„Correctiv” este Platforma Europeană de Publicare Digitală a Anului 2024. Atunci când a ales compania media cu sediul în Essen și cu o locație în Berlin, juriul a dat, în primul rând, un exemplu în ceea ce privește conținutul și a subliniat importanța cercetării de înaltă calitate pentru societățile din Europa, independent de publicarea modelelor de afaceri.

A fost o bucurie fără țopăială, mai ales că dacă ridicai privirea dădeai de un tavan pictat. Totul în jur era artă, începând de la scări.

Deși la celelalte ediții, după seara de gală de la palat, lucrările se mutau la sediul Primăriei Viena, care e tot un palat, acum tot congresul a avut loc aici.

A doua zi se anunța o listă de speakeri cu greutate. I-am ales pe cei care mi-au plăcut mie cel mai mult.

Întrebarea modului în care companiile media integrează strategic Inteligența Artificială generativă în procesele lor editoriale, de publicare și de marketing, cum dezvoltă modele de afaceri și accesează grupuri țintă suplimentare a fost punctul central al congresului. Euforia, inițial neîntreruptă, cu privire la noile posibilități tehnice și modalități de a ușura munca jurnaliștilor a făcut acum loc unui scepticism prudent și unui pragmatism de perspectivă în găsirea de aplicații viabile AI.
Șeful AI „Spiegel”, Ole Reißmann: „Folosim inteligența artificială pentru a ne descoperi propriile prejudecăți”

„Încercăm să obținem opusul din dezavantajele AI generative”, a spus Ole Reißmann, șeful AI de la revista „Spiegel” din Hamburg.

Fostul editor tehnic al „Spiegel” critică deficiențele aplicațiilor AI populare – cum ar fi lipsa de încredere a răspunsurilor la interogările GPT prin chat, care adesea duc la informații false, „halucinații” sau minciuni. „Mașina inspiră totul o dată, apoi nu știe nimic nou”, spune el. Pentru a contracara acest lucru, se permite accesul AI în arhiva proprie a revistei.
Reißmann folosește AI pentru verificarea faptelor la „Spiegel”, pentru a ușura o parte din munca departamentului de documentare intern. AI, pe de altă parte, nu scrie niciun text la „Spiegel” și își propun ca nici în viitor să nu o facă. „Suntem pentru originalitate, pentru excelență, nu pentru greșeli”, spune Ole Reißmann.

Când vine vorba de verificarea faptelor, totuși, tehnologia ajută foarte mult. Un instrument dezvoltat de el este acum disponibil intern. Reißmann are articole individuale verificate la nivel de propoziție, astfel încât fiecare informație să poată fi verificată. Numai atunci când AI nu poate găsi dovezi suficiente și de încredere intervine departamentul de documentare propriu-zis, relatează Reißmann.

Noul instrument, care intră acum într-o fază de testare beta, analizează retroactiv textele „Spiegel” deja publicate. De exemplu, se examinează câte femei și bărbați apar în textele anterioare – într-un fel de „verificare de gen” pentru a sensibiliza echipele editoriale. „Folosim AI pentru a ne descoperi propriile prejudecăți”, spune Ole Reißmann.

Pariul de viitor al revistei  Burda: 120 de canale tematice pe WhatsApp

Nou teren de joc este interesant: Având în vedere cele 100 de miliarde de mesaje care sunt trimise în întreaga lume în fiecare zi prin intermediul serviciului de mesagerie WhatsApp de la Facebook și Instagram, părintele Meta, un nou canal de distribuție promițător se deschide din ce în ce mai mult pentru editori.

Simone Wagner, director Publishing Network la BurdaForward, spune că 85% dintre toți utilizatorii de internet germani folosesc WhatsApp cel puțin o dată pe zi. În medie, utilizatorii petrec aproximativ o oră pe zi pe acest canal, care se vede din ce în ce mai mult ca pe o platformă de socializare. BurdaForward, subsidiara digitală a Burda, își extinde în prezent masiv ofertele pentru canalul WhatsApp, pe care Meta l-a lansat abia în septembrie anul trecut.

„Noi, editorii, am descoperit rapid aceasta ca o oportunitate”, spune Simone Wagner. Pe baza experienței inițiale, ea a modificat recent strategia în mod semnificativ – trecând de la canale la mărcile media consacrate BurdaForward, cum ar fi Focus Online, Chip sau Bunte.de. Compania oferă acum aproximativ 120 de canale tematice bine poziționate, care sunt special adaptate intereselor personale ale utilizatorilor. După cum spune Simone Wagner, ofertele la rețete culinare au cel mai bine rezultate la BurdaForward, urmate de dragoste și sexualitate, sport, jocuri, dar și canale tematice ale campaniilor care atrag consumatorii.

Atunci când proiectează sistemul, managerul BurdaForward se bazează pe maxima încercată și testată: „Mai puțin înseamnă mai mult”, spune Simone Wagner. „Cu cât postezi mai multe, cu atât colectezi mai puțini urmăritori”, a afirmat Simone. Regula generală la BurdaForward este: optim, cinci concise, ca postări exclusive pe săptămână, maximum trei pe zi. Ea recomandă, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită intereselor speciale ale utilizatorilor, de exemplu în domeniul jocurilor. În plus, principiul „veșnic verzi înainte de știri” s-a dovedit de succes. „Când facem postări, acestea sunt încă citite câteva zile mai târziu”, spune Wagner.

BurdaForward are acum 2,2 milioane de urmăritori pe canalele sale tematice WhatsApp, ceea ce duce la 1,2 milioane de clikc-uri pe lună. Propria noastră cercetare arată că aceștia sunt utilizatori noi „pe care nu îi putem atrage cu ofertele noastre vechi”, spune Wagner. Vârsta medie a utilizatorilor este între 16 și 24 de ani. Succesul economic este acum, de asemenea, evident. Simone Wagner a vorbit și despre primii clienți de publicitate care sunt interesați să sponsorizeze canale tematice individuale. Scopul industriei de publicitate este de a ajunge la cititori într-un mediu privat. „Este un pariu pe viitor”, spune ea despre noua zonă de afaceri.

Clemens Pig, președinte al consiliului de administrație al agenției de presă APA – Austria (Viena) și vicepreședinte al consiliului de administrație al agenției de știri elvețiane Keystone-SDA (Berna), precum și fost președinte al EANA – Alianța Europeană de Știri Agenții, a scris cartea „Democracy Dies in Darkness”, în care descrie viitorul media digitală și al societății informaționale în era Big Tech și Inteligența Artificială.

Ce putem face pentru a contracara știrile false și dezinformarea? Clemens Pig a explicat modul în care jurnalismul de calitate, bazat pe fapte, devine din ce în ce mai important ca „agent de răcire” pentru piețele de opinie polarizate și supraîncălzite ale rețelelor sociale. 

În schimb, unul dintre pionierii aplicațiilor AI pentru știrile de televiziune din Germania, Sascha Devigne, a spus:  „O mare parte din ceea ce făceam manual este acum făcut de AI”. El este redactor-șef la postul regional de televiziune Studio 47 și a explicat că postul tv folosește deja AI.

O prezentare amplă au făcut reprezentanții „Academiei Axel Springer de Jurnalism și Tehnologie”, care formează studenți în jurnalism și studenți în tehnologie pentru viitorul media Springer. Modul în care compania media promovează cunoștințele interdisciplinare ale tinerilor în special și, în același timp, implementează proiecte AI și AR este excepțional în formarea în jurnalism. Ekaterina Schneider și Lars Moll au prezentat modul în care Academia transmite cunoștințe despre jurnalism, date și Inteligența Artificială generativă pe plan intern și extern și ce rol joacă IA în formarea pentru învățarea pe tot parcursul vieții.

Ekaterina Schneider este șefa departamentului de perfecționare și formare digitală la Academia de Jurnalism și Tehnologie Axel Springer. La începutul anului 2023, ea a introdus cu succes un program cuprinzător de perfecționare pentru IA generativă la Axel Springer. Acest program acoperă o gamă largă de subiecte, inclusiv introducerea în IA generativă și modelele de limbaj mari, text-to-image, diverse instrumente, scriere promptă, cercetare și detectarea deepfake.

Lars Moll a lucrat ca manager media pentru Gruner+jahr și Axel Springer de mai bine de 15 ani. Recent, el a fost responsabil pentru ofertele digitale ale „Bild” și „Welt”. În calitate de COO al Academiei Axel Springer, el conduce programul de tehnologie, ofertele de îmbunătățire a competențelor, parteneriatele strategice și rețeaua internațională de cunoștințe.

O mulțime de AI, zero print: un hackathon pentru viitorul „Krone”

Hans Dichand a făcut din „Krone” cel mai mare ziar din Austria, cu o acoperire națională de peste 40%. Între timp, ca și în cazul multor alte publicații, clienții îmbătrânesc. Și sunt din ce în ce mai puțini. Cum câștigi în fața următoarei generații? „Krone” a dat la 30 de tineri la un hackathon (maraton de programare) sarcina de a descoperi cum poate fi câștigată noua generație. În primul rând, ziarul tipărit nu a fost inclus în niciun concept, iar AI a jucat un rol central în tot conceptul.

Unul dintre sponsorii acestui congres este compania JTI, acolo unde am poposit și noi. Și am aflat multe lucruri interesante despre combaterea contrabandei.