Cicero, ucis așa, în treacăt

Am terminat serialul Rome. Într-adevăr, sezonul 2 e mult mai slab decît primul. Au fost doar două sezoane. Că-l vor încheia cu două sezoane, îți dai seama din moartea lui Vorenus. Amuzant e că showmakers-ii au șovăit în privința decesului. Vorenus apare în penultimul episod pe patul de moarte, ținut de mînă de fiică-sa, cu care s-a împăcat în chip hollywoodian. După ce episodul se termină nu știm dacă a murit sau nu. În orice caz, nu asistăm la înmormîntarea lui. E de presupus că producătorii nu se deciseseră dacă mai continuă sau nu. Cîtă vreme nu l-am văzut îngropat sau ars, șansele de a se ivi în episodul următor viu și nevătămat erau intacte.

Precauțiile showmakersilor mi s-au părut inutile.
Nimic mai simplu într-un serial decît învierea unui personaj. Mort de a binelea într-un episod, el poate reveni bine mersi în următorul. Game of Thrones apelează la resuscitare prin mijloace vrăjitorești. Alte seriale pun la lucru argumentul erorii sau, în cele polițiste, al morții ca diversiune.

Serialul Rome rămîne totuși o însemnată lecție despre Roma antică la vremea trecerii la imperiu. O lecție mai ales despre viața de fiecare zi la diferite nivele. Luăm cunoștință de nunți, înmormîntări, botezuri, blesteme, ritualuri, religii, viață sexuală și viață negustoricească, viață politică. Didactice la modul absolut sînt imaginile cu străzile Romei antice:

Strîmte, înghesuite, pitorești, cum sînt acum cele din Orientul Apropiat, lărmuitoare.

Din întreg serialul mi-a rămas în minte (nu mai știu dacă am reținut-o data trecută) partea despre asasinarea lui Cicero. Misiunea de a-l lichida (fusese pus pe listă de Marc Antoniu, deși Octavian n-ar fi vrut) e dată lui Pullo, sub comanda lui Vorenus. Dacă tot trebuia să meargă la țară, unde se retrăsese Cicero, cei doi aranjează și un picnic. Pullo vine cu nevastă-sa. Vorenus, cu fetele și cu fosta cumnată. Se așează lucrurile pentru picnic, copiii se zbenguie voioși. Pullo le spune că are ceva treabă. Se suie pe cal și-și face apariția la Cicero. Pentru el, din plebe, Cicero e o personalitate. Știe ce înseamnă asasinarea unuia ca Cicero. Cu toate acestea îl abordează pe Cicero ca și cum ar fi fost pe la acesta în treacăt, în căutarea unei carafe cu apă. Nici Cicero nu face mare caz de asasinarea sa. Nu se revoltă, nu invocă imunitatea de Senat, nu întreabă cine l-a trimis și nici măcar nu cere să fie iertat. Singurul lucru dorit e să fie lăsat cîteva minute să se pregătească. În tot acest timp, Pullo descoperă un piersic bogat chiar lîngă locul asasinării. În cel mai firesc chip din lume, îi cere voie lui Cicero (pe care urmează să-l înjunghie) să ia cîteva piersici. Victima aprobă. Pullo culege piersici și le pune în traistă. Cicero se pregătește de moarte. Cînd termină, Pullo îi vîră sabia în umăr. Nu înainte de a-i spune lui Cicero că e mult mai ușor dacă îngenunchează. O face însă cu un aer atît de firesc că ai crede că-l sfătuiește să bea ceai cald ca să nu mai tușească. După îndeplinirea misiunii, Pullo se întoarce la picnic. Ne e arătat sosind la locul de joacă al copiilor și strigînd cine vrea piersici. Unde a fost Pullo? Ca să culeagă niște piersici. Cu ocazia asta l-a omorît și unul dintre cei mari mari oratori ai Antichității.

Cicero, înainte de a muri, trimite pe cineva la tabără lui Brutus din Grecia pentru a anunța că Marc Antoniu s-a împăcat cu Octavian. Asupra legiunilor închiriate de Cato și Brutus se vor năpusti legiunile unite ale celor doi. Mesajul e vital pentru soarta Romei. Dacă ajunge la timp, cei doi nu vor fi luați prin surprindere. De aceea, informat c-au venit să-l omoare, Cicero se preocupă mai întîi de soarta mesajului decît de soarta sa. Trimisul nimerește însă la picnicul Vorenus. Cum e arogant cu copii lui Vorenus, acesta din urmă îl doboară de pe cal. Pînă la urmă trimisul scapă cu viață, dar fără mesaj. Din papirusul sulului copii lui Vorenus fac un coif și se joacă cu el. Și uite așa, un document de care depinde soarta lumii, ajunge coif pe capul neștiutor de rolul întîmplării în Istorie al unui copil.