În noaptea de 10 noiembrie 1940 la ora 3:39 în România a avut loc un cutremur de pământ cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter. Numărul victimelor a fost aproximat la 1000 de moți și 4000 de răniți. Zonele cele mai afectate au fost cele situate în centru și sudul Moldovei, precum și în Muntenia. În București printre clădirile avariate sau distruse complet s-au numărat blocul Carlton (distrus complet), Ateneul Român, Teatrul Național, Biserica Popa Tatu, Palatul Poștei, Închisoarea Doftana (s-au prăbușit zidurile)ș.a. În urma cutremurului orașul Panciu a fost ras de pe fața pământului (95% din case s-au prăbușit). Dintre toate marile ziare interbelice Universul s-a remarcat prin capacitatea de acoperire a întregii țări. Reproducem mai jos pagini din edițiile consacrate de ziar cutremurului din 10 noiembrie 1940. Fotografiile au fost făcute după colecțiile de la BAR. Pagina întâi este așa de zdrențuită deoarece a fost citită de-a lungul timpului de numeroși curioși.
Citiți tot articolulAbdicarea Regelui Carol al II-lea e anunțată de Universul prin mai multe ediții speciale datate 6 septembrie 1940. Cea de a treia rămîne în Istoria presei românești prin caracteru-i neobișnuit: Practic întreaga pagină întîi e dedicată pamfletului A abdicat semnat de Stelian Popescu, directorul Universului, trust hăituit pe vremea Dictaturii regale. Textul e antologic prin valoarea sa literară. Iată-l: „A ABDICAT! A abdicat acela care a fost Carol II. Acela de care generaţiile viitoare îşi vor aduce aminte ca de cea mai mare pacoste căzută vreodată pe capul României. S-a sfârşit azi, 6 Sept. 1940, o parte din calvarul pe care de zece ani îl îndură neamul acesta cu resemnare şi cu bărbăţie demnă de o cauză mai bună, în speranţa că măcar o cât de mică licărire de cuminţenie se va ivi în capul degeneratului care ajunsese pe tronul patriei graţie naivităţii acelora pentru care guvernarea ţării era o glumă şi înţelepciunea trasă din faptele şi antecedentele lui Carol Caraiman – o copilărie.
Citiți tot articolulDe cînd stau la Biblioteca Academiei mai mult decît pe-acasă am avut multe întîmplări ieșite din comun, toate izvorîte din credința unor cititorii de ai mei că apariția la televizor e dovada certă a unei puteri uriașe în România din care au dispărut primii secretari ai județenelor de partid, cei care îți rezolvau toate problemele, dacă reușeai să intri în audiență, de la cea locativă pînă la cea sexuală. N-o să uit, în acest sens, uluirea unui cetățean întîlnit pe sălile tribunalului unde aveam unul din multele mele procese la răspunsul meu că sînt pe aici, pentru că am un proces. Distinsul mă abordase în speranța că-i voi rezolva eu problema unei sentințe considerate de el – firește – nedreaptă, rod și al complicității avocatului său cu partea adversă. Cum și dvs aveți procese? a răspuns el. Sînt sigur că în acel moment am scăzut în ochii lui mai rău decît a scăzut în ochii baronilor locali și centrali PSD-iști Liviu Dragnea după ce a fost condamnat. Sub semnul iluziei deșarte că e ceva de capul meu în Republică sînt căutat la BAR de fel de fel de cetățeni cu treburi. Cu unii mă trezesc la masa din fundul sălii, unde lucrez de patruzeci de ani. De obicei vorbesc tare. Ca să evit gălăgia, mă întrerup din lucru și ies în hol. Alții mă caută la telefon. La mobil, cînd fac greșeala enormă să nu-l închid. De ceva vreme mă ia prin surprindere un tip care-și spune Țăranul sărac din Vrancea. Doar atît. Refuză să-și dea numele adevărat. Cică vrea să scrie un roman (vrea, nu l-a scris, și să-l ajut eu să-l scrie!). Sînt căutat și prin centrala BAR, de regulă la Garderobă. Mai nou cineva din țară mă bate la cap să-i trimit ultimele două cărți cu autograf. Că le vrea pe gratis, nu e nici o problemă. Problema e că vrea să i le pun eu la Poștă.
Citiți tot articolul