De la Ana Birchall la Mircea Geoană

Să vezi și să nu crezi, Ana Birchall  s-a înscris în bătălia prezidențială! Evenimentul trebuia marcat cum se cuvine, așa că ocupanta unor portofolii ministeriale de altădată a venit în studioul Ancăi Alexandrescu. Care a provocat-o la niscaiva destăinuiri din vremea aceea, când PSD era „ciuma roșie”, iar nu partener loial de guvernare al liberalilor. Ei bine, așa am aflat că duduia Ana scria la greu informări către americani, în virtutea relației speciale cu Mike Pence (vicepreședinte, pe atunci)… Și, ca tot oficialul român post-decembrist, se plângea în delațiunile cu antetul cabinetului de la București  de starea deplorabilă a actului de justiție de la noi în timpul „câmpului tactic”. Ascultând-o, nu știu de ce, mi-am amintit de demnitarii comuniști din anii ’50 trecuți cu arme și bagaje de partea „Tătucii Stalin”. Unii i-au numit pe ăia colaboratori, alții, de-a dreptul trădători. Oricum, ei serveau nicidecum interesele României, ci ale sovieticilor. Iar după 1989, propaganda dâmbovițeană i-a înfierat și condamnat programatic. Măcar, turnătorii împurpurați  aveau scuza lipsei de alternative, în urma târgului rușinos dintre muscali și yankei, soldat cu aruncarea republicii noastre populare în sfera de influență moscovită. Bașca tancurile încă prezente pe străzile valahe… Astăzi, colaboratorii neaoși își informează stăpânul de la Washington de bunăvoie și nesiliți de nimeni, iar opinia publică nici nu tresare. Dimpotrivă, scandează tâmp  refrenul drag lumii libere, chipurile: „Cine-a stat cinci ani la ruși, /Nu poate gândi ca Bush !” Trădătorii cu dezlegare guvernamentală și nu numai își consolidează astfel pozițiile politice sau administrative și-și câștigă o impunitate de toate felurile. Mda, delatori pe „Axa Binelui”, nu a „Răului”, ca  nu foarte demult ! De acea, de la mamelucul din Dealul Cotrocenilor și până la ultimul ministru, terminând cu șefii instituțiilor de forță – inclusiv ai Serviciilor Secrete -, e musai să ai binecuvântarea „Unchiului Sam”! Contra-serviciul?  Hai,  nu faceți pe găgăuții!  Informările caligrafiate  ori verbale, ce mare scofală! În  definitiv, e datoria lor patriotică   să-și satisfacă  oral „Marele Licurici”…

Într-un final, am priceput și motivul pentru care Ana s-a vârât  în cursă:  denigrarea „rusofilului” Mircea Geoană!  Că tocmai ce declarase deunăzi că se impune grabnic stabilirea relațiilor de normalitate cu Rusia, un deziderat  stringent, dacă nu ești trepanat! Desigur,  stimabila ne-a  repetat a nu știu câta oară despre vizita  celebră  a „Prostănacului” la Kremlin, dar, în premieră, a apărut și informația (sic!) că proscrisul a primit, de la ambasadorul mujicilor,  o… medalie-recompensă ! Un păcat de neiertat, carevasăzică ! În schimb, ăilalți,  decorați de SUA,  sunt onorabili și merituoși, curat murdar, bibicilor ! Deh, asta înseamnă  să lingi fesele „Jandarmului universal”,  și cine nu-i cu el, e împotriva lui! La naiba cu noua corectitudine politică ! Altminteri, mă mir că fostul adjunct la NATO nu a înțeles că,  de vreme ce americanii nu l-au dorit președinte acum două decenii, nu-l vor nici astăzi ! E clar ca lumina zilei  și ca un discurs rostit  de … Ciucă  sau Ciolacu! Chiar, sunt curios să citesc informările ăstora doi trimise prin porumbeii de serviciu dincolo de Ocean și angajamentele  asumate… Că nu degeaba vor intra în turul doi braț la braț, întru îngroparea oricărei  fărâme de independență și suveranitate națională.

În definitiv, „este de ajuns să contemplăm figurile  conducătorilor de azi ai omenirii ca să ne dăm seama de profunzimea decăderii noastre. Ei se servesc de concepte și de idei complet expirate și se mențin totuși la putere; și obțin puterea folosind scamatorii vechi, demne de teatrul de marionete de odinioară. Așa se explică alergia mea la politic, indiferența mea și, într-o măsură, ura față de sistemele actuale.”[1] Și totuși, „cum scăpăm de lichele?”[2], această „lepră românească”… Să ne bucurăm  oare că „nu avem decât lichele, nu și canalii”[3], ca alții?

[1] Vintilă Horia, Jurnalul unui țăran de la Dunăre

[2] Alice Voinescu, Jurnal

[3] Alice Voinescu, Jurnal