România a obţinut, prin Roxana Mînzatu, poziţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene şi portofoliul Competenţe şi Educaţie, Locuri de muncă şi drepturi sociale, demografie
Olimpiada semnelor de întrebare. Oare cum se încheie?
Toți am avut așteptări, fie că urmăream un sport anume sau vibram pentru Team Romania. Olimpiada de la Paris avea să ne aducă, însă, mai multe suprize neplăcute decât am fi putut să ne închipuim. Francezii, oameni subțiri și cu pretenții, parcă ar fi consumat substanțe interzise.
Spectacolul de deschidere a fost unul colorat și plin de momente controversate. Poate intenționat, poate nu. Mai degrabă nu, dacă ne uităm la reacțiile de furie care au urmat parodierii Cinei cea de Taină. Este posibil ca organizatorul să nu fi intuit amploarea. I-au supărat pe ortodocși, pe catolici și ceva sponsori care au zis că e inacceptabil să susțină așa un „chici’. A fost o deschidere…către o libertate sexuală grețoasă și de neînțeles pentru cei mai mulți. Ion Țiriac a putut să mai spună doar: „ăsta e Parisul în 2024, cu homosexuali și de astea”…iar „prezidentul” Macron ne-a avertizat că „despre această olimpiadă se va vorbi 100 de ani de acum înainte”. Din păcate, are dreptate.
Deschiderea a devenit vizibilă și rețelele sociale s-au încins rapid: de la furie, la acceptare jenată ori entuziastă, toate opiniile s-au amestecat printre performanțele sportivilor. Însă deschiderea asta ciuadată a fost doar ca un fel de „punct și virgulă”, fiindcă francezii pare că au lucrat cu Pisica 13 pe umăr.
Cu câteva zile înainte, o serie de sabotaje au paralizat căile lor ferate. Seviciile de securitate au luat în calcul toate amenințările posibile. Mai puțin niște băieți cu cârpe îmbibate în motorină care au incendiat câteva panouri electrice esențiale în dirijarea traficului feroviar.
Apoi, sportivii. Entuziasmul primei zile a pălit repede: camere fără aer condiționat, paturi mai incomode decât cele din căminele studențești și…mâncare puțină și proastă. N-or fi ei niște alintați, dar sunt performeri și trebuie să aibă un meniu care să nu-i ducă în lipotimie în timpul probelor. Care probe? Oricare. Chiar și un meci într o fată și un baiat…care se simte fată. Am trăit să o vedem și pe asta. Unul o bate pe una. În ring și fără ordin de protecție. Părea ceva ușor conjugal, de știrile de la ora 5. Iarăși șoc. Iarăși mesaje de „acceptare a normalului”.
Noi, românii, ne-am obișnuit ca orice vine din vest sau are legătură cu vestul ori America, să fie perfect. Și nu e. Nu mai e. Asta ne debusolează complet. Voiam să vedem o Olimpiadă de necomentat, însă uităm că pe țeava pe care vine lumină, la un moment dat, poate începe să curgă rahat. Atunci ar trebui să învățăm să spunem STOP. Da, pur și simplu STOP.
Mă îngrozește ideea că finalul olimpiadei este aprobat și stabilit în cele mai mici detalii. Ce o să vedem? Invitați de la o asociație e zoofililor olandezi? Pedofili belgieni? Acolo ne cam îndreptăm și toată lumea pare că acceptă cu un rânjet tâmp „noua realitate”.
Ne-am mai trezit și cu un arbitraj potrivnic la gimnastică. Ne-au suflat americanii o medalie și e greu de crezut că ni se va face dreptate. Om trăi și om vedea, zise orbul. (Corina Gheorghe)
Comentarii
Bine scris articolul, foarte documentat.
Aspectele șocante au fost scoase in evidentă facandu-ne să ne întrebăm, într-adevăr, ce surprize ne rezervă „spectacolul” de închidere.
Oricum, tot ce vedem în ultimul timp ne face să ne întrebăm încotro merge omenirea și de ce stăm cu mâinile în sân asistând, parcă hipnotizati, la degradarea normelor, la triumful sceleratilor, al celor fără de rușine, dar cu tupeu.
Corect si bine punctat!! Este pacat ca doar se comenteaza impotriva acestor actiuni, insa nu se iau masuri de prevenire pt viitor sau “ai gresit- platesti”! De aceea, din pacate, ne vom tot lovi, de acum incolo, de astfel de personaje si de astfel de evenimente ridiculizate!