1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Imposibilitatea închegării fragmentelor într-un întreg

1  – 7 aprilie

FRAGILITATEA ILUZIILOR ȘI TRĂINICIA REALULUI. Cu asumarea (încă o dată) a riscului de a recidiva, nu voi respecta integral (nici în cele ce urmează) cronologia evenimentelor. Mă obligă la acest „procedeu” tematica abordată la ședința CPEx de la finele lunii martie 1989. Depărtându-se mereu de la firul logic al expunerii inițiale, Nicolae Ceaușescu a sărit „de la una la alta”, liantul reprezentându-l doar visul lui care atingea orizonturile anului 2000. Nu era, nici de departe, prima dată când scruta astfel viitorul. Numai că, acum, cerea presei, întregului aparat de propagandă ca fiecare firicel de idee să se transforme în tematica a tot felul de planuri de articole și de emisiuni care să dospească inclusiv pe „teritoriul” RTV. Noi, cei de la Actualități, scăpam – și în noua situație – de numeroase poveri care apăsau, în schimb, pe restul redacțiilor. Aveam, însă, „monopolul” emisiunilor de politică externă, iar rubricile Telejurnalelor urmau să fie „croite” (din păcate), la rândul lor, conform proaspetelor indicații, care vizau, în special, politica internă.

…După ce a tunat și a fulgerat în legătură cu stările de fapt din statele capitaliste (aici se găsea unul dintre „izvoarele” emisiunilor pe teme internaționale), N.C. a întrebat (așa cum am redat în încheierea episodului precedent): „Ați citit articolul din ziarul austriac al Partidului Comunist?”. Constatând, din gesturile celor prezenți, că toți citiseră articolul, N.C. a revenit rapid la spațiul mioritic:

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Cu unele ministere s-a discutat, cu altele se va veni în sus (adică umflarea cifrelor de plan – T.B.), am în vedere chimia, metalurgia, construcția de mașini; cu industria ușoară am discutat și, probabil, la industria alimentară, că va trebui să dezvoltăm prelucrarea mai bună a produselor. Aici nu sunt cuprinse problemele învățământului, culturii. Aici sunt numai cele de dezvoltare” (chiar așa! Învățământul și cultura nu erau factori ai „dezvoltării”? – T.B.).

Și-a adus, brusc, aminte că nu a încheiat „conturile” cu liderii altor țări „socialiste” și a pus, din nou, „punctul pe i”.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: În legătură cu perfecționarea învățământului, ați văzut ce se spune în Uniunea Sovietică sau în articolul unui președinte de colhoz (nu putea să aleagă un exemplu mai «reprezentativ» în materie de învățământ – T.B.), care spune că învățământul este slab! Trebuie asigurate pregătirea oamenilor și ridicarea nivelului de învățământ. Am discutat aceasta, ne-am propus, dar am vrut numai să reamintesc. Atunci, dacă nu aveți nimic de spus, să fim de acord cu aceasta, ca pe baza lor să organizăm activitatea. Noi la Plenară vom hotărî să formăm comisiile necesare și pentru directive, programe pentru alte sectoare, ca până atunci, până la Plenară, cu ministerele, să se înceapă activitatea, comisiile pe ramuri împreună cu ministerele să încheie programele de modernizare pe care le-am discutat, cu unii mai amănunțit, cu alții mai puțin, dar practic cu toți am discutat!”.

S-a trecut, apoi, „pe repede înainte”, la următoarele puncte de pe ordinea de zi: Raportul privind evoluția prețurilor și tarifelor în anul 1988 și probleme organizatorice (destituirile și numirile la care m-am mai referit). Bineînțeles, toți participanții au aprobat propunerile lui Nicolae Ceaușescu, care – în concluzie – n-a vrut să-i scape încă un prilej de a-i avertiza pe cei prezenți că „trebuie să-și bage mințile în cap”.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: Vreau să atrag atenția ca nu cumva cineva să-și închipuie că am plătit datoria și acum să lucrăm mai prost! Aceasta să ne facă să lucrăm mai bine! Pentru că vom avea în vedere, în primul rând, să cumpărăm în acest an întreaga cantitate de aur, pe care am aprobat-o în 1987 s-o vindem, obligatoriu (la cumpărarea și vânzarea de aur am mai făcut trimitere – T.B.). La Congres trebuie să intrăm în întregime cu aceasta! Trebuie să dezvoltăm exportul, trebuie să dezvoltăm cooperarea și, în mod corespunzător, totul. De altfel, și ce am aprobat pentru cincinal (cine?, când?, în ce for de decizie? – T.B.) presupune o activitate serioasă, o activitate de comerț exterior, de cooperare în producție, așa cum am mai discutat!”.

CE TREBUIA SĂ SE DEZVOLTE? CUM CE? TOTUL! Am mai precizat că ordinea de zi a ședinței despre care relatez era stufoasă, ca încă o dovadă a modului în care N.C. încerca să cuprindă… TOTUL. Pe măsură ce vorbea nu numai că îi veneau idei noi, ci se îniferbânta sub impactul răvășitor al evenimentului la zi. Planuri tot mai grandioase i se înfățișau ca repere pentru viitorul Congres, conceput din startul pregătirilor ca „moment de răscruce”, deopotrivă în istoria națională și în cea a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, constituindu-se într-o probă de necontestat a vitalității, a viabilității socialismului românesc, așa cum l-a conceput și cum, neîndoios, îl va vedea înfăptuit tot sub conducerea lui. Nu mai redau alte și alte afirmații din succesivele mini-discursuri rostite la respectiva ședință, ci consemnez doar partea finală a intervențiilor, de data aceasta chiar fără să mai fie îngânat de soție.

„Tov. Nicolae Ceaușescu: În agricultură, trebuie să pornim de la producția globală agricolă la hectarul arabil de 50.000 de lei în elaborarea în întregime a programului; vom avea și programe de dezvoltare economico-socială a tuturor localităților de la început, în cadrul autoconducerii. Deja avem acum în toate comunele și autofinanțare, deja sunt județe unde toate cooperativele sunt rentabile (Erau „rentabile” cu datorii de 170 miliarde de lei, pe care N.C. le-a „iertat”! – T.B.) și anul acesta vrem să realizăm în toate unitățile cooperatiste și programe de dezvoltare economico-socială, începând cu agricultura, activitățile industriale, ca fiecare comună, fiecare oraș să devină un puternic centru economico-social pe baza autoconducerii și autogestiunii! Cu toți parametrii care sunt prevăzuți, cu producția pentru export, cu toate problemele legate de celelalte activități. Tot ce se asigură în orașe trebuie să asigurăm și la sate! În afară de poluare și zgomot! Ce aveți de spus, tovarăși? De acord? (Toți tovarășii sunt de acord)”.

Se putea altfel? Apuseseră, de mult, vremurile când aveau loc dezbateri (cât de cât) reale în forurile de conducere de partid și de stat. Rolul celor prezenți se limita acum la acela de a aproba, fără rezerve, tot ceea ce cereau Nicolae și Elena Ceaușescu.