1989. „Istorii” povestite, de la „fața locului”, de Teodor Brateș. Zadarnica încercare de a șterge urmele trecutului

CONCURENȚA. De foarte multă vreme, de fapt, după abdicarea din 1947, prin intermediul posturilor de radio străine, în special, al „Europei libere”, Mihai I  citea mesajele de Anul Nou în numele „Monarhiei constituționale”. Nu erau puțini concetățenii care ascultau cuvântul fostului suveran. În acest sens, se poate vorbi despre o veritabilă concurență – pe rând – cu șefii de stat ai României – C.I. Parhon, P. Groza, I.Gh. Maurer, Gh. Gheorghiu-Dej, C. Stoica, N. Ceaușescu pe „ringul” politichiei la cel mai înalt nivel. Trebuie, însă, precizat că, la finalul anului 1988, se înregistra o audiență record la posturi de radio străine, deoarece segmente importante ale populației urmăreau „cu sufletul la gură” evenimentele care anticipau schimbări majore în lume, în special în așa-numitul „sistem mondial socialist” din care, cu mândrie, liderul român suprem, reamintea apăsat, tot timpul, că țara noastră face parte.

Astfel, ultimele zece minute din Mesajul lui Nicolae Ceaușescu au coincis cu întregul Mesaj al Regelui Mihai I, difuzat de „Europa liberă”. Textul era de o duritate fără precedent. Iată câteva fragmente:

„În lumea actuală s-a manifestat recent o dorință imperioasă de limpezime și reformare: vechile partide unice apar astăzi ca niște monștri «antediluvieni», meniți a dispărea dacă nu se transformă. Pluralismul în viața politică va înlocui în curând organizațiile monolitice și, desigur, că această tradiție se va impune și în România.

În prezent, conducătorii români se agață cu putere, încercând să ascundă și, astfel, să stăvilească înaintarea reformelor pornite în Uniunea Sovietică din pură necesitate economică. Ei se căznesc a-și justifica politica de așa-zis progres și cea de îmbunătățiri, ce se dovedesc însă minciuni sfruntate în experiența zilnică a cetățeanului de rând. Acești conducători falimentari se tem să fie izgoniți de la putere de îndată ce ați avea ceva de spus. (…)

Deci, se cuvine să rezistăm prezentului și să ne pregătim viitorul. Uniți între noi și cu vecinii noștri, să ducem lupta pașnică, dar dârză împotriva silniciei.

Mereu cu gândul la voi, prizonieri ai mizeriei, și la voi, luptători mereu prigoniți, vă urez în acest ajun de An Nu, împreună cu Regina Ana, Principesa Margareta și întreaga familie regală: La mulți ani mai buni, cu sănătate, fericire și noroc! Așa să ne ajute Dumnezeu!”.

Este interesant modul în care Mihai I va evalua importanța mesajelor sale de Anul Nou. Peste ani, în decembrie 2011, spunea:

„În anul 1940, după plecarea tatălui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou către voi. Aveam 19 ani, iar țara și continentul nostru se aflau în război. În aceste zile, de la Săvârșin, vă transmit mesajul meu, după 70 de ani de tradiție aproape neîntreruptă. De la București, Sinaia, Versoix sau Săvârșin, cuvintele mele s-au îndreptat mereu cu aceeași iubire, grijă, respect și speranță”.

Ultimul său Mesaj de Anul Nou a fost în 2015. Apoi, la 1 martie 2016, a anunțat că se retrage din toate activitățile publice, odată cu precizarea că îi transferă Principesei Margareta atribuțiile pe care le-a avut până în acel moment. Cum se știe, la 5 decembrie 2017, Regele Mihai I a încetat din viață. Așa a dispărut și amintita concurență. Mesajele lui Klaus Werner Iohannis s-au răspândit în eter fără să mai fie „stânjenite” de mesajele fostului Suveran.

SĂ REVENIM LA „OILE NOASTRE”. Am recitit, înainte de definitivarea textului de față, „Mesajul de Anul Nou adresat întregului popor, la posturile de radio și televiziune, de tovarășul Nicolae Ceaușescu” (formula oficială a momentului despre care continui să relatez). Sentimentele au fost – cum se spune – amestecate. Dacă ar fi să ne raportăm exclusiv la ultimele zile ale lui 1988, trebuie spus că bilanțul conturat de Nicolae Ceaușescu era, în cea mai mare parte, într-o dramatică opoziție cu părerile cvasiunanimității concetățenilor noștri. Mai cu seamă referirile la „ridicarea continuă a bunăstării materiale și spirituale a întregului popor”, în condițiile frigului din case și lipsei cronice a alimentelor de bază, sunau lugubru. E adevărat, cu „jumătate de gură”, a zis că „nu toate planurile și programele de dezvoltare economico-socială s-au realizat”, însă tonul triumfalist a fost dominant în lungul Mesaj.

Apoi a vorbit minute în șir despre perspectivele economiei în 1989, pe care le-a definit astfel:

„An hotărâtor pentru înfăptuirea obiectivelor strategice privind dezvoltarea intensivă a întregii economii – pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii – pentru realizarea unei noi calități a muncii și vieții și trecerea la un nou stadiu de dezvoltare a patriei noastre”.

Se prezenta, astfel – ceea ce numim în zilele noastre (2024) – o „foaie de parcurs” născută de o succesiune neîntreruptă de succese.

Ceea ce a urmat era de-a dreptul halucinant dacă avem în vedere că avea loc o „petrecere de Revelion”. Aproape 10 minute s-a referit la ridicarea productivității muncii, asigurarea ritmicității producției, economisirea resurselor, organizarea științifică a producției și muncii, totul spus ca și cum ar fi fost vorba despre noutăți absolute, obligatoriu de menționat taman la cumpăna anilor.

Ultima parte a Mesajului a fost consacrată relațiilor externe ale României și situației internaționale. Aceleași șabloane și același stil morocănos în privința inițiativelor notabile din exterior în vederea detensionării raporturilor dintre state la scară continentală și mondială.

Cu siguranță, prezenta o importanță specială informația strecurată de Nicolae Ceaușescu în Mesaj. Era imposibil de ignorat că anunța, pentru noul an, programarea celui de-al XIV-lea Congres al PCR. Conform „tradiției”, o astfel de reuniune de „dimensiuni istorice” era destinată să marcheze (vorba, din Mesaj) „o etapă nouă”, în evoluția României, ceea ce nu excludea (la modul ipoteză) o revizuire a politicii interne, în special în sfera economiei.

Se știa că pregătirile pentru un Congres al PCR implicau obligatoriu tot felul de analize pe baza cărora se „construiau” programele și planurile pe termen mediu și lung. Din surse sigure – mă refer aici, îndeosebi, la discuțiile pe care le-am avut cu dr. Ionel Desmireanu, pe atunci șeful Institutului de Planificare și Prognoză de pe lângă CSP – știam că începuse procesul efectiv de stabilire a prevederilor principale ale viitorului plan cincinal (1991-1995) pe care preconizatul Congres urma să-l aprobe.

DILEME TELEVIZIONISTICE. O mare problemă pentru noi, cei din Redacția de actualități, a fost alegerea modalităților de acoperire a spațiilor rezervate Telejurnalelor în zilele începutului de an 1989. Este suficient să mă refer la ceea ce s-a televizat și radiodifuzat în intervalul 1-7 ianuarie 1990 pentru a ne da seama cât de plictisitor a fost să auzim, până dincolo de stadiul cel mai înalt de saturație, pseudoinformații despre modul în care populația a petrecut Revelionul și despre marile succese obținute în special în întreprinderile cu „foc continuu”. Din motive care vor rezulta pe parcursul „istorisirilor”, termenul de referință îl constituia Mesajul de Anul Nou al liderului suprem, Nicolae Ceaușescu.