1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Nimic fără control

12 – 18 februarie

MISTERUL PLICURILOR SIGILATE. Într-un episod precedent, atunci când m-am referit la programul zilnic al soților Ceaușescu în perioada de odihnă activă pe Valea Prahovei și la Snagov, am remarcat că plicurile trimise de conducerea Securității aveau regim special. Nicolae Ceaușescu le deschidea sigiliile, citea documentele și, apoi, tot el (și numai el) le resigila. În repetate rânduri, Elena Ceaușescu a încercat – potrivit mărturisirilor lui Silviu Curticeanu – să afle ce anume conțineau plicurile venite de la DSS. Eșua de fiecare dată. Persista, însă, o întrebare: ce documente ale Securității erau destinate în exclusivitate liderului suprem?

După decembrie 1989, mai ales după ce s-a înființat Arhiva CNSAS, s-au primit relativ multe răspunsuri la această întrebare. Unul dintre ele purta data de 15 februarie 1989. Pe vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, ziua de 15 februarie era marcată, în fiecare an, la proporțiile unei sărbători naționale. Ea evoca marile greve ale ceferiștilor și petroliștilor din 1933, zi în care au fost uciși mai mulți lucrători de la Atelierele CFR Grivița, pe ale căror dosare stătea scris cu majuscule „OMOR SCUZABIL”. Odată cu venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, ziua de 15 februarie a devenit una obișnuită, fără semnificații deosebite, întrucât nu mai era „legată” de tinerețea revoluționară a liderului suprem. Documentul primit de N.C. în dimineața zilei de odihnă era intitulat „Măsuri de prevenire și contracarare a actelor de sabotaj, subminare a economiei naționale și diversiune pe anul 1989”.

Documentul este interesant din multe unghiuri de analiză, nu în ultimul rând, ca dovadă a caracterului atotcuprinzător al controlului exercitat de Securitate asupra ansamblului de activități economico-sociale. Era vădit că măsurile prevăzute includeau experiențele din cursul revoltei brașovenilor din 15 noiembrie 1987, precum și din ceea ce s-a întâmplat și se întâmpla în Polonia, în timp real.

În privința revoltei muncitorești de la Brașov, dispunem, între alte mărturii, pe cea a generalului Nicolae Pleșiță, care – în stilul lui „degajat” – a descrit câte ceva din atmosfera de la vârful Securității:

„Aparatul era indignat. Eram la Sala Palatului când s-au ridicat brașovenii în 1987. Înainte de ședință mă întâlesc cu Iulian Vlad și [Emil] Macri. Vlad era adjunctul lui Postelnicu. La zece ani de la evenimentele din Valea Jiului, Vlad și Macri se pregăteau să plece la Brașov. Se lamentau. «Iulică, zic, să nu se repede comédia de la Petroșani, mă!». Vlad e deștept, dar era îmbufnat că eu stau la Grădiște și le dau sfaturi. «Ce să fac, mă? Am informat să le dea oamenilor ce le trebuie, să nu și-i pună în cap. Și știi, mă, la ce-am fost pus? După ce am dat informația, în care prezentam și carențele în domeniul aprovizionării cu alimente, știi ce sarcină mi-a dat Ceaușescu? Să mă duc să ajut primăria din Brașov cu alimentele, printre care și ouăle, să le împartă în mod corect între oameni! Serviciile de informații pentru asta-s create? Să împartă ouăle la Brașov?».

După acest intermezzo pot să prezint și schema stabilită de documentul referitor la prevenirea și combaterea actelor de sabotaj, de subminare a economiei naționale și diversiune:

„• În obiectivele industriei metalurgice, constructoare de mașini, electronice și electrotehnice se va asigura prevenirea oricăror acțiuni, fapte sau fenomene de natură să afecteze realizarea sarcinilor de plan și a indicatoarelor de eficiență economică.

În mod deosebit se va acorda atenție cunoașterii și prevenirii oricăror situații de natură să influențeze negativ calitatea produselor, în special a autoturismelor, camioanelor, tractoarelor, vagoanelor, navelor, utilajelor energetice, echipamentelor electronice și de automatizare ori să determine neîndeplinirea sarcinilor de plan cu implicații asupra exportului.

În sectoarele cu producție destinată apărării se va acționa prioritar pentru prevenirea oricăror situații de natură să afecteze capacitatea de înzestrare a armatei, realizându-se în același timp un control contrainformativ eficient asupra specialiștilor și deținătorilor de secrete, preîntâmpinarea sustragerilor de armament, muniție, exploziv și substanțe radioactive, cât și a altor fapte și situații care pot genera evenimente deosebite.

În trimestrul II/1989 se va raporta Biroului Executiv stadiul aplicării prevederilor Planului special de măsuri în problemă.

Răspund Direcțiile I și a IV-a a UM 055/A și unitățile teritoriale.

• Se vor intensifica măsurile specifice pentru cunoașterea și prevenirea tuturor faptelor de natură să afecteze realizarea programelor de dezvoltare în domeniul agriculturii, industriei alimentare, achizițiilor și contractărilor. În mod deosebit se vor avea în vedere aspectele care pot afecta programul de îmbunătățiri funciare și de irigații.
• În obiectivele de planificare și financiar-bancare se vor lua măsuri eficiente de cunoaștere și prevenire a oricăror acte de natură să afecteze aplicarea mecanismului economico-financiar sau să perturbe activitatea unor ramuri economice. Concomitent se va acționa pentru prevenirea încălcării legislației muncii, a normelor privind retribuirea ori acordarea altor drepturi de personal, preîntâmpinarea aplicării unor măsuri abuzive generatoare de stări de spirit necorespunzătoare.

În unitățile centrale de sinteză se va acționa pentru prevenirea scurgerii de date și informații care ar putea fi folosite de persoane ori cercuri interesate în acțiuni de subminare a economiei naționale”.

Măsurile enunțate aruncă o lumină puternică asupra relațiilor DSS cu organizațiile de partid și cu managerii din economie. În fapt, se preluau atribuții ale acestora, contrar reglementărilor în vigoare. În acest sens, merită reținută formula la care a recurs generalul Iulian Vlad pentru a marca realitatea vizibilă cu „ochiul liber”.

„Fiind numit în funcția de șef al departamentului și dându-mi seama pe fiecare zi ce trecea care este mersul evenimentelor, mi-am întărit convingerea că lucrurile nu mai pot continua mult timp astfel și că țara trebuie să iasă din situația grea în care se găsea (…)

Stările proaste de lucruri din mai toate domeniile și nemulțumirile poporului erau sesizate și cunoscute la mai multe nivele ale ierarhiei de partid și de stat, dar nimeni nu a întreprins nimic serios pentru schimbarea situației”.

În prefața la volumul masiv alcătuit din documente valoroase, volum intitulat „Partidul și Securitatea”, coordonat de Luminița și Florian Banu, se menționa că DSS emitea informări redactate în așa fel încât să fie acoperită cu tot felul de hârtii. Astfel, în ultimii doi ani antedecembriști s-au înaintat sute de informații despre situația deosebită din industria minieră, din sistemul energiei electrice, din industria petrochimică, din industria siderurgică, din construcțiile de mașini și din celelalte ramuri industriale. S-a informat documentat despre lipsa unor materii prime, materiale și componente indispensabile industriei și care nu se puteau produce în țară, despre stocurile imense de autocamioane, tractoare și alte mașini care nu aveau desfacere la export și erau expuse degradării, așteptând ani de zile sub cerul liber să fie vândute.

În pofida opoziției ministrului de Interne, Tudor Postelnicu, de a nu se raporta niciun fel de informații cu privire – între altele – la realitatea producției agricole, spunând că „știe conducerea mai bine care este situația” și că „rolul organelor de securitate și miliție este acela de a aplica măcar măsuri să nu se fure din produsele agricole”, DSS a trimis – cum mai precizam – numeroase informări, între care unele referitoare la stările grave din zootehnie, domeniu în care, în afara minciunilor cu privire la efective, se menționa, în treacăt, gradul de mortalitate în rândurile animalelor și păsărilor care nu aveau ce să mănânce. De asemenea, s-au trimis informări cu privire la situația din industria alimentară, inclusiv cu privire la folosirea unor procedee tehnologice, materii prime, ingrediente cu consecințe nocive, chiar grave pentru sănătatea populației.

Autorii prefeței apreciază că Securitatea a fost, cu adevărat, „scutul și spada” Partidului, dar, treptat, s-a transformat mai ales în „ochii și urechile” acestuia. Din nefericire, exponenții Partidului deveniseră complet surzi și orbi în fața adevăratelor nevoi ale poporului pe care pretindeau că-l reprezintă și insensibili față de lipsurile materiale acute cu care se confrunta imensa majoritate a populației. În acest context, frustrările provenite din lipsa de reacție a structurilor de partid căpătau un caracter exploziv.