1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Destine individuale în malaxorul celor mai înalte decizii

29 ianuarie – 4 februarie

AZI ÎN CĂRUȚĂ, MÂINE ÎN TELEGUȚĂ. În episodul anterior am redat finalul stenogramei discuțiilor (dacă despre discuții putea fi vorba) de la ședința din 3 februarie 1989. Reamintesc că ședința s-a întrerupt înainte de examinarea punctului 5, după ce Nicolae Ceaușescu s-a referit la poziția României la Conferința pentru dezarmare ale cărei lucrări urmau să înceapă la Geneva la 7 februarie 1989.

„Ați văzut aici propunerile. Dacă aveți ceva de spus în plus față de pozițiile existente în material?

Esențialul este de a lua poziție fermă în intensificarea activității pentru dezarmare și pentru realizarea concomitentă a dezarmării nucleare și chimice, de a nu accepta o soluție care să permită păstrarea monopolului nuclear! Armele nucleare sunt mai periculoase, deși și cele chimice la fel sunt, de aceea ele trebuie înlăturate concomitent, pe baza unui acord general, cu angajamentele așa cum le știți și delegația noastră să acționeze în acest scop! Sunteți de acord cu aceste propuneri?

(Toți tovarășii sunt de acord).

Atunci, tovarăși, cu aceasta să considerăm închisă prima parte a ședinței.

Să facem o pauză scurtă pentru a discuta celelalte probleme.”

După pauză a urmat punctul 5 – Eliberări și numiri în funcții. De asemenea, a mai precizat că la indicația expresă a lui N.C., la punctul respectiv nu s-a mai recurs la stenografi.

În schimb, în Protocolul ședinței, document semnat olograf (ca de obicei) de Nicolae Ceaușescu, se menționau deciziile adoptate la punctul 5. Nu era vorba doar despre câteva schimbări, ci despre o adevărată „rotire” generală de cadre. Deciziile vizau numeroase paliere ale intențiilor Cuplului prezidențial de a se lepăda de unii demnitari, de a-i trimite până și în diplomație (deși nu aveau nicio legătură cu acest domeniu), cât mai departe de București. Au fost și alte motive. Important, însă, este de reținut că atunci, la început de an, se miza pe consolidarea unui detașament de Yes-mani în stare să îndeplinească fără rezerve indicațiile primite de la ceea ce se numea „conducerea superioară a partidului și statului”. Iată lista mutărilor și permutărilor de cadre:

„Comitetul Politic Executiv al CC al PCR a hotărât următoarele:

– Eliberarea tovarășului Ion Bogdan Băluță din funcțiile de prim-secretar al Comitetului Județean de partid Bacău și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al iudețului Bacău.

– Eliberarea tovarășului Gheorghe Tănase din funcția secretar al Comitetului Central al PCR și numirea sa în functiile de prim-secretar al Comitetului Județean de partid Bacău și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului Bacău.

– Eliberarea tovarășului Constantin Radu din funcțiile de prim-secretar al Comitetului Municipal de partid București și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului București și alegerea sa în funcția de secretar al Comitetului Central al PCR.

– Eliberarea tovarășului Gheorghe Tănase din funcția de secretar al Comitetului Central al PCR și alegerea tovarășului Constantin Radu în funcția de secretar al Comitetului Central al PCR vor fi supuse Plenarei Comitetului Central al PCR.

– Numirea tovarășului Barbu Petrescu în funcțiile de prim-secretar al Comitetului Municipal de partid București și președinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular al municipiului București.

– Eliberarea tovarășului Roșu Alexandru din funcția de ministru al industriei construcțiilor de mașini.

– Eliberarea tovarășului Rădulescu Eugeniu din funcția de adjunct al ministrului industriei construcțiilor de mașini și numirea sa în funcția de ministru al industriei construcțiilor de mașini.

– Eliberarea tovarășului Dan Vicențiu din funcția de ambasador al RS România în R A Egipt.

– Eliberarea tovarășului Angelescu Ioan din funcția de instructor la Consiliul Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale și numirea sa în funcția de ambasador al RS România în R A Egipt.

– Eliberarea tovarășului Coman Teodor din funcția de ambasador al RS România în Iordania și numirea în această funcție a tovarășului Stănescu Dimitrie, consilier în Ministerul Afacerilor Externe.

– Eliberarea tovarășului Gheorghișan Dumitru din funcția de prim-vicepreședinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular județean Dâmbovița și numirea sa în funcția de ambasador al RS România în Columbia.

– Eliberarea tovarășului Bolojan Victor din funcția de ambasador al RS România în Cuba.

– Eliberarea tovarășului Siminiceanu Ioan din funcția de prim-vicepreședinte al Comitetului Executiv al Consiliului popular județean Suceava și numirea sa în funcția de ambasador al RS România în Cuba.

– Eliberarea tovarășului Ionaș Dumitru din funcția de vicepreședinte al Consiliului Central al UGSR și numirea sa în funcția de ambasador al RS România în Etiopia.

Nicolae Ceaușescu”.

În mod normal, după atât de multe schimbări, se cuvenea ca măcar în Comunicatul oficial referitor la ședința CPEx să se explice, fie și numai în termeni generali, motivația respectivelor decizii. Iată tot ceea ce s-a scris în acel Comunicat despre ultimul punct de pe ordinea de zi, cel cu schimbările:

„Comitetul Politic Executiv a soluționat, de asemenea, probleme curente ale activității de partid și de stat”.

Curat, „probleme curente”!

EVOLUȚII INVOLUTIVE. Am redat textul integral al deciziilor CPEx privind masiva „rotire” a cadrelor, din mai multe motive. Unul dintre ele a fost evocat înainte, și anume stilul birocratic, fără nici un fel de „derogare” de la limba de lemn și fără un minimum de explicații privind fundamentarea avansărilor și „debarcărilor”. Bineînțeles, în fiecare caz a existat o anumită explicație. În ceea ce mă privește, am aflat de ce a fost demis Alexandru Roșu din funcția de ministru al Industriei Construcțiilor de Mașini. Fusese promovat în funcția respectivă după ce mai mulți ani a fost directorul general al marii Uzine „23 August”. L-am cunoscut în această postură și i-am apreciat calitățile sale de manager, precum și capacitatea de a-și argumenta pozițiile chiar și atunci când îl contrazicea pe Nicolae Ceaușescu. De altfel, așa a procedat și în timpul vizitei de lucru a liderului suprem la 24 ianuarie 1989 la Uzina „23 August”. N-a trecut mult timp de la acea „confruntare”, și iată rezultatul: Alexandru Roșu a fost demis din funcția de ministru.

La toate aceste considerații și considerente se adaugă un element esențial. CPEx avea, desigur, dreptul statutar de a opera schimbări în aparatul de partid, dar, întrucât nu era un organism statal, conform Constituției, schimbările în administrația publică locală și centrală nu le putea efectua sub aspect legal. Mai ales când era vorba despre funcții ocupate în urma unor alegeri, măsura schimbării unor demnitari era vădit neconstituțională în cazul CPEx. Dar toate acestea nu contau când, de fapt, astfel de decizii erau luate numai de Cuplul prezidențial.