1989. Istorii povestite, de la fața locului, de Teodor Brateș. Cum se măsura „combativitatea revoluționară” a celor în vârstă de 7-14 ani?

17 – 23 iunie

NIMENI NU ȘTIA CĂ SE AJUNSESE LA APOGEU. Modul în care se organizau manifestările publice la nivel național nu lăsa să se întrevadă, în vara anului 1989, că erau ultimele dintr-o istorie mai mult sau mai puțin îndelungată. Remarca este pe deplin valabilă și în cazul marcării a 40 de ani de la înființarea Organizației Pionierilor. Într-un episod precedent, am reamintit că primele manifestări aniversare avuseseră loc în luna februarie, însă N.C. le-a considerat a fi „prea subțiri”. Am primit această informație direct de la C. Mitea. În consecință, a decis să se folosească sărbătorile tradiționale de la finalul anului școlar pentru marcarea, cu fast deosebit, a amintitei aniversări..

Imediat, Secția organizatorică a CC al PCR a întocmit un set de propuneri privind „Sărbătorirea «Zilei pionierilor» și aniversarea a 40 de ani de la crearea Organizației Pionierilor și încheierea anului școlar 1988/1989”. Propunerile au fost aprobate de Nicolae Ceaușescu. Primul punc din document „suna” astfel:

„Organizarea unor ample acțiuni politico-educative, cu participarea copiilor și tinerilor, în cadrul cărora se va aduce un cald și vibrant omagiu marelui nostru conducător de partid și de țară, genialul ctitor al României de astăzi, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tovarășei Elena Ceaușescu, pentru mărețe realizări obținute de poporul român în edificarea societății socialiste, cu deosebire în anii ce au trecut de la istoricul Congres al IX-lea al partidului, pentru minunatele condiții de viață, muncă și învățătură, de formare și afirmare multilaterală de care beneficiază în acești ani glorioși tânăra generație, pentru perspectivele luminoase asigurate întregii națiuni. Totodată, acțiunile politico-educaive vor da expresie profundei mândrii patriotice față de strălucita realizare a poporului nostru – rambursarea integrală a datoriei externe – ce consacră deplina independență economică și politică a României; se va sublinia voința unanimă a comuniștilor, a tuturor fiilor patriei de a acționa neabătut strâns uniți în jurul partidului, al secretarului său general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru a întâmpina cea de-a 45-a aniversare a victoriei revoluției de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944 și Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist Român, cu rezultate remarcabile în toate domeniile activității materiale și spirituale”.

La punctul 2 se propunea organizarea la Palatul Pionierilor și Șoimilor Patriei a Adunării festive și a unui Spectacol omagial. În continuare, în document se menționa:

„Cu deosebit respect, rugăm secretarul general al partidului, președintele Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, să adreseze un mesaj cu prilejul «Zilei pionierilor» și aniversării a 40 de ani de la crearea Organizației Pionierilor.

La data de 24 iunie, să se organizeze pe stadionul «23 August» din Capitală, o amplă manifestare cultural-educativă și sportivă.

Cu nemărginită stimă și aleasă recunoștință, adresăm tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, tovarășei Elena Ceaușescu, rugămintea de a participa la această manifestare”.

Principala indicație referitoare la organizarea manifestărilor programate la nivel central și local, viza „promovarea combativității revoluționare în rândul pionierilor și șoimilor patriei”, în spiritul primei lor îndatoriri statutare. Despre ce era vorba?

În Statutul Organizației Pionierilor, act fundamental, structurat pe două categorii de membri – cei din clasele II-IV și V-VIII –, cea dintâi îndatorire consta (pentru cei din clasele II-IV) în „iubirea patriei și pregătirea pentru slujirea ei cu devotament”, iar (pentru cei din clasele V-VIII) „iubirea cu ardoare a patriei socialiste, prin punerea mai presus de orice a intereselor țării”, pionierul fiind „gata oricând să-și aducă întreaga contribuție la apărarea ei”, „să cinstească trecutul glorios, tradițiile de luptă ale poporului nostru, a clasei muncitoare”.

S-ar putea comenta savuros diferențierea operată pentru cele două categorii, dar mă abțin. Mă rezum la a constata parametrii în care era concepută, la cel mai înalt nivel, copilăria în patria „care trebuia iubită, România socialistă!”.

MESAJELE CARE SE CEREAU RECEPTATE CU „MATURITATE REVOLUȚIONARĂ”. S-a reținut (cred) că respectuoasa invitație viza doar două obiective: Mesajul care urma să fie adresat de liderul suprem și participarea Cuplului prezidențial la serbarea pe stadionul „23 August”.

La Adunarea festivă, Mesajul a fost citit de Emil Bobu, cu dicția și înțelesul pe care îl atribuia textului-evanghelie al liderului suprem.

Era un text lung, scris potrivit indicației obișnuite de a se repeta formule standard. Nu s-a găsit loc nici măcar unui cuvânt cald, simplu, omenos, ci s-au înșirat fraze arhicunoscute despre contextul politic intern și extern, în care se marca aniversarea, despre realizările epocale din perioada inaugurată de Congresul al IX-lea al PCR, minunatele condiții create tinerelor generații, precum și obiectivele pe care le va stabili Congresul al XIV-lea, politica externă a României, dedicată păcii, dezarmării, lichidării subdezvoltării. Felicitările au fost însoțite de urări, „de noi și tot mai mari succese în îndeplinirea obiectivelor care le revin (copiilor – T.B.) în cadrul politicii generale a partidului și statului nostru”.

Scrisoarea de răspuns a participanților la Adunarea festivă a fost „croită” în oglindă cu mesajul liderului suprem.

Spectacolul festiv a fost devansat pentru după-amiaza zilei de 23 iunie 1989. În reportajul oficial apărut în presă a doua zi se menționa că mii de copii s-au aliniat într-un culoar viu la intrarea în stadion. Ei au oferit flori, au dansat și cântat, manifestându-și „bucuria de a se reîntâlni cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, cu tovarășa Elena Ceaușescu, prieteni și îndrumători apropiați ai copiilor, ai tinerei generații a țării”. Nicolae și Elena Ceaușescu au primit un album omagial, diploma de onoare, insigna și placheta jubiliară ale Consiliului Național al Organizației Pionierilor. Când ajung în tribuna oficială, zecile de mii de copii (nu era nicio exagerare privind numărul copiilor prezenți) au început să scandeze: Ceaușescu – PCR!, Ceaușescu – România ocrotesc copilăria!, Ceaușescu – pace!, agitând bannere în temă. În centrul terenului s-a format un careu, având de-o parte și de alta stemele țării. S-a intonat Imnul RSR. În timp ce se înălța drapelul pe catarg, se recitau versuri „ce înmănunchiau în vibrația lor sentimente de aleasă dragoste față de popor și partid, în special față de iubiții conducători”. Versurile „vibrante” acopereau văzduhul: „Tovarășe Nicolae Ceaușescu, Tovarășă Elena Ceaușescu/Vă mulțumim pentru aleasa grijă/Cu care ne ocrotiți copilăria/Să creștem fericiți și-n pace să trăim/În patria iubită, România”. Cartoane colorate au alcătuit tablouri „de o mare forță evocatoare” privind activitatea și prezența tinerilor pe șantierele ctitoriilor Epocii Ceaușescu: Metroul bucureștean, Transfăgărășeanul, Porțile de Fier, Canalele Dunăre – Marea Neagră și Poarta Albă – Midia – Năvodari. Un moment literar-muzical-coregrafic intitulat România – Ceaușescu – Pace a fost dedicat „aspirațiilor poporului român, ale tinerei generații de a trăi în pace, înțelegere și colaborare cu toate popoarele lumii”. Nu a lipsit momentul folcloric „de cuceritoare veselie și optimism […] mărturie a frumuseții și originalității cântului, dansului și portului popular, din diferite zone ale țării”.

Pe ecranul din fundal au apărut drapelul și stema PCR, în timp ce copiii au rostit solemn angajamentul de a contribui și mai mult „la înfăptuirea mărețelor programe de dezvoltare multilaterală a țării, însoțit de versurile «Partidul, Ceaușescu și Poporul/Ne învață demn în viață să urcăm/Suprem imbold spre comunism /Partidul, Ceaușescu, Tricolorul/Ne sunt lumina, dragostea, mândria/Partidul, Ceaușescu, România”. La terminarea spectacolului, mii de pionieri și oameni ai muncii i-au „prins” într-o horă pe Nicolae și Elena Ceaușescu, simbol al unirii, al unității în jurul partidului, al secretarului său general. „S-au fluturat eșarfe roșii și tricolore, buchete de flori, portretele conducătorilor iubiți”.

Cred că n-am scăpat nimic important din reportajul oficial. Precizez doar că întregul spectacol a fost televizat.